NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

Dincolo in baie se intalase voia bună, se-auzeau din când în când
şoapte, râsete sparte de pereţi şi apa care clipocea; la un moment dat nu s-a
mai auzit nimic, decât în ritmuri rare, icnirile isterice ale femeii, sub
presiunea grea a muşchilor vânjoşi ai părintelui Visarion. Eu încremenisem,
îmi venea să mă fac duh nevăzut şi să zbor pe fereastră, mă vedeam afurisit,
dat afară din mânăstire,luat la trei păzeşte de taică-mi-o care mă ameninţa cu
desfierea dacă fac ceva necurat pe-aici: “N-ai fost în stare să-ţi câştigi o pâine
singur, acum pune mâna pe ţapină şi hai la pădure, grijania mă-ti de copil
neascultător!” şi asta în cel mai fericit caz; puteam să fiu aruncat din
mânăstire în mâna jandarmilor sub cine ştie ce motiv şi, din mâna ăstura, nu
mai scăpam decât shilodit sau trimis în Germania în lagăr cu jidanii şi ţiganii
la un loc. şi gândindu-mă eu aşa, am auzit dintrodată căzând blestematul ăla
de ivor, a făcut un zgomot infernal şi eu am căzut în genunchi în faţa uşii
întredeschise. A intat mai întâi Mater Dolorosa, înfăşurată într-un cearceaf
alb, şi s-a speriat de mine, a sărit înapoi scoţând un ţipăt de pescăruş şi
izbucncnind într-un plâns din care nu se mai oprea. După ea a intrat alarmat
Părintele Visarion care a tresărit odată, văzându-mă acolo, şi m-a întrebat
şoptit, tremurând: “Ce-i cu tine aici?” Femeia rămăsese încremenită şi-şi
aoperise sânii cu cearceaful, uitându-se când la mine, când la Părintele
Visarion. Dumnealui, cam încurcat reia iar întrebarea:” Ce e, Mihaly, cu tine
aici? “M-a trimis Pater Vardian să vă caut!” “Bine, bine,-repeta el nedumeritdar
cum ai intrat aici, că era încuiat?” “Am intrat înainte de a încuia…”-am
început eu să plâng. Mater Dolorosa încă mai era sub imperiul fricii şi se
plângea Părintelui Visarion că dacă află călăul ăla , adică Pater Vardian, dă
de…Am privit la ea şi mi s-a părut că văd o pictură ieşită din mâna meşterilor
italieni, un fel de Veneră, albă, cu ofaţă de fecioară şI nişte picioare lungi albe
de căprioară. “Bine, Mihaly,- mi se adresează el cu o blândeţe nespusă, taina
aceasta s-o duci cu tine în mormânt!” “Vă jur,Părinte că aşa voi face!” “Acum
du-te şi spune-i lui Pater Vardian că nu m-ai găsit!” Am ieşit repede pe
coridorul întunecos al stăreţiei şi am fugit spre camera lui Pater Vardian. L-
am găsit în picioare la capătul coridorului, se plimba nervos de colo-colo,
aşteptase cam o oră şi-şi ieşise din pepeni. “De ce tocmai acum, fiară?”- sare
el la mine şi-mi pune mâna în gât. “L-am căutat peste tot, pe Pater Vardian,
prin toată mânăstirea şi nu l-am găsit!” “Na! na!” -îmi croieşte el două palme
pe obrajii mei stacojii încât câteva clipe n-am mai văzut nimic în faţa ochilor.
,Într-un târziu el s-a rezemat de perete şi m-a întrebat, schimbând tonul:” Au
plecat cumva în oraş cu trăsura?” “Cine?”- mă fac eu că nu înţeleg. “Cum
cine? Părintele Visarion cu Mater Dolorosa!” “Nu ştiu, Pater Vardian!”
9
28