NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

am uitat în dreapta şI în stânga să văd dacă ne-a văzut cineva, şi-am luat-o la
fugă către şosea. Deabia acum mi-am dat seama că norii aceia care se vedeau
la orizont se lăsaseră foarte jos şi începuse să plouă; bătea un vânt rece de
toamnă târzie care m-a săgetat la inimă căci eram îmbrăcat subţire.
Din această clipă s-a instalat în mine, în sufletul meu crud şi nelegiuit
o bucurie nemaivăzută, parcă toată mânăstirea era a mea şi parcă toată natura
şi toată lumea erau ale mele, numai Peter-Bacsi, imperturbabilull Peter-Bacsi
cu piciorul lui bont care atunci când mergea scotea nişte sunete stranii, mă
mai încurca pe lumea asta!. “Du măgarii la obor, fiule, şi treci la rugăciune că
se cunoaşte pe faţa ta c-a intervenit ispita…Roagă-te mai mult în seara asta c-
ai părăsit pentru prima dată lăcaşul sfânt al lui Dumnezeu… Te văd schimbat
la faţă, să-ţi închini şi hainele şi să le laşi în absida altarului să se cureţe de
păcatele de peste zi cu care-ai intrat în sfânta mânăstire!”
După această scenă, mult timp am stat şi m-am întrebat de unde a
bănuit Peter-Bacsi că eu am păcătuit în sfânta mânăstire. Mă gândeam că
poate m-a urmărit şi m-a văzut împreună cu Agneta. Dar n-avea cum să fie
aşa căci el nu părăsea mânăstirea niciodată. Poate că citise pe faţa mea acea
bucurie pe care nu puteam s-o mai ascund prin smerenie şi rugăciune…Sau
poate că cineva îi şoptise despre nelegiuita noastră faptă…
7
Spânache- ăsta e nebun de legat, m-am întâlnit alaltăeri cu el pe
Corso şi m-a luat la întrebări: că unde umblu, că de când mă caută el să-mi
transmită marea veste. Obţinuse acolo la Tribunal ca procesul să se judece aşa
cum zisese el, peste două săptămâni. “Dar, domnule, bătea el cu mâna în
copeţile unui dosar, trebuie să adun aici toate probele pro şi contra şi să le
pun în balanţă să vedem ce şanse avem! Trebuie să-mi spui totul, cu
sinceritate că altfel o dăm în bară…şi când Spânache o dă în bară s-a răsturnat
lumea!” “Cum să se răstoarne, domnule Spânache? Hai colea în parc pe o
bancă să vă povestesc totul cu lux de amănunte!”
Domnul Spânache,speriat ca un iepure fugit din bătaia puştii, uitânduse
în dreapta şi-n stânga (probabil urmărind vreo damă), zice tare: “Haide!”
,Îşi aprinde iarăşi o ţigară de la mucul pe care trebuia să-l arunce, îşi scutură
iar haina de imaginarul scrum şi mă invită să-i dau drumul. “Ia-o, domnule,
de la începutul începutului să-mi fac şi eu o părere!” Auzisem şi eu că un
avocat bun se bagă în sufletul clientului să afle totul pentru a pleda acolo la
proces cât mai bine. Era în interesul meu să-i spun totul, cu lux de amănunte
24