NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

21.12.2016 Views

MOTTO: “De ce iubim întotdeauna cu pasiune ?- fiindcă aceasta ne face foarte fericiţi ; de ce trebuie să o mărturisim sincer ?- fiindcă aceasta îl face fericit pe celălalt ; de ce trebuie să dovedim aceasta, chiar cu preţul sacrificiului ?- pentru a ne da puterea să sperăm că numai în felul acesta omenirea va izbuti într-o bună zi să-şi lepede cel mai mârşav păcategoismul brutal.” Panait Istrati 2

Viaţa are înălţările şi căderile ei şi de cele mai multe ori noi, oamenii, nu putem s-o influienţăm cu nimic. Două forţe interioare măreţe se luptă de când e omul pe pământ să conducă destinul lui: raţiunea şi inima. Atunci când pui judecata rece înaintea inimii, devii meschin, când inima o ia înaintea raţiunii, devii nebun. Sau chiar dacă nu devii, te consideră semenii tăi. Meschinilor le place drumul drept, calculul rece din care pot trage foloase, se mulţumesc cu firimiturile aruncate de mai marii lor; nebunilor le plac primăverile, visele, foşnetul frunzelor, mirosul plajelor pustii,femeile frumoase; într-un cuvânt ascultă chemările inimii, glasul ei disperat care-şi cere dreptul la viaţă. E vorba de nebunii romantici şi de nebunia de a-ţi trăi viaţa aşa cum ţi-o cere ea, nu de nebunii clinici care-şi duc viaţa prin ospicii şi nici de condamnaţii de drept comun, adică de hoţi, borfaşi, criminali, derbedei care, din dorinţa de a-şi “trăi” viaţa, săvârşesc în numele ei fapte odioase. Poate şi de aceea m-am ataşat eu de domnul inginer Ionescu. Şi el este tot un nebun, un nebun în sensul frumos al cuvântului care ştie să-ţi răscolească inima. El mi-a zis prima dată că parcă aş fi un înger căzut din Paradis. De ce un înger ? Eu am fost o fiinţă pură, venit de acolo de la ţară unde toate lucrurile sunt curate, adică din acel Paradis. Şi, a zis el, am căzut pe un sol infectat în acest iad pe care toţi îl numesc Viaţă. “ Mihali- zice- tu eşti plin de romantism, domnule, ce dracu vezi tu de acolo de sus, de deasupra oraşului, din darabanaua aia, de stai acolo ore întregi după program? “De acolo de sus din darabanaua mea, domnule inginer, văd acoperişurile caselor cum lucesc în razele primăverii, văd străzi întregi pline cu lume, nişte linii drepte ca nişte panglici uriaşe care se pierd undeva la marginea oraşului…Se vede aşa de mică lumea de aici încât nu dai doi bani pe ea; mai văd şirul blocurilor ridicate de mine perete cu perete, toată partea aceasta de oraş şi încerc să străpung zidurile cu imaginaţia mea şi să privesc de acolo perechile de tineri îndrăgostiţi cum se iubesc şi cum îşi cresc fericiţi copiii; e poate o femeie frumoasă care-şi aşteaptă înfrigurată iubitul sau poate o mamă care-şi aşteaptă copilul de la şcoală sau de la grădiniţă, sau iubitul care-şi aşteaptă soţia cu buchetul de flori pus în glastră, sau copiii singuri, aşa cum stăteau iezişorii mei, aşteptându-şi părinţii…Apoi mai privesc departe dealurile înverzite proaspăt şi munţii din zare peste care mai stăruie încă mantia iernii şi câmpul acesta cât văd cu ochii…Toate acestea cad peste nefericirea mea ca un glas de clopot care se tânguie-n pustiu…Asta 3

MOTTO:<br />

“De ce iubim întotdeauna cu pasiune ?-<br />

fiindcă aceasta ne face foarte fericiţi ; de ce trebuie să<br />

o mărturisim sincer ?- fiindcă aceasta îl face fericit<br />

pe celălalt ; de ce trebuie să dovedim aceasta, chiar cu<br />

preţul sacrificiului ?- pentru a ne da puterea să<br />

sperăm că numai în felul acesta omenirea va izbuti<br />

într-o bună zi să-şi lepede cel mai mârşav păcategoismul<br />

brutal.”<br />

Panait Istrati<br />

2

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!