NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

mai aşteptă, se repezi la Panasonic şi-i apăsă butonul, ţâşni dintrodată vocea
Irinei Loghin cu nişte cântece deşucheate- înregistrate pe sub mână, zice elcânta
Trec ţiganii, trec…şi Pripescu în ritmul muzicii se balasa când într-o
parte, când în alta cu ochii pe platinată.
Între timp am adus tot ce aveam: şi berea, şi coniacul, şi
vinul…”Varză acră sau ceva murături, ai, domnule?”- mă interpelă Pripescu.
“Am varză acră!”- mi-o pusesem singur la murat într-un butoiaş de plastic pe
balcon. “După zece, tâmpiţii ne-au dat afară de la restaurant, continuă
inginerul Pripescu, şi n-am mai avut unde să ne mai ducem, hai la Mihaly să-i
anunţăm bomba, ne-a telefonat doamna Estera de la centrală că suntem
invitaţii ei de revelion să punem la cale plecarea nostră-n Orient. Să-l luaţi şi
pe Mihaly”, zice. “Păi cu aviatorul ce face?”- îl întreb eu. “Cu moşu? Face ea
ce face, ce trebuie s-o învăţăm noi?”-conchise platinata. ,Începu un cântec
deşucheat cu Cip, cirip cirip şi pa! Cucul şi pupăza… Inginerul Pripescu
întinse paharul să dea noroc, veselia se încinse, platinata intră în atmosferă,
avea o voce de filomelă, abandonase conservatorul, dar talentul îi rămăsese;
când fusese mai tânără se încadrase la un teatru de revistă, îl părăsise şi
intrase funcţionară în construcţii.
“Ştii care e planul nostru? Să plecăm în Orient cu maşina mea toţi
patru: eu platinata, tu şi Estera! Mergem până la Istambul cu maşina şi deacolo
luăm avionul, maşina o lăsăm la un cunoscut al meu care lucrează la
ambasadă!”-zise Pripescu conspirativ. “Apropo, dragă, zise platinata, tu o
cunoşti pe Filomela Mavrodin de la Spitalul judeţean? Doctoriţa aia blonda
care se ţinea cu secretarul judeţenei de partid, tipesa aia înalta de la
neurologie?” “Şi ce-i cu ea?”- sări inginerul Pripescu. “A plecat în State cu
bărbatu-său! Era prietenă cu un neamţ care terminase cu ea la Timişoara, au
făcut nunta la Poiană, mi se pare că a fost şi fosta ta nevastă la petrecere, era
cu unu brunet de la controlul de stat de la Sfatul judeţean!” “Da... ?, îl ştiu pe
tip!”- încuviinţă inginerul Pripescu. “Dă, domnule, muzica aia mai încet să ne
înţelegem şi noi în casa asta!- strigă platinata. M-am întâlnit eri cu ea: ce faci,
dragă, parcă plecasei în State? Plecasem, zice, dar ce tu crezi că acolo fug
câinii cu covrigi în coadă? Ce vorbesc ăia pe la Europa Liberă e rahat
curat…Bine că n-am cerut azil politic că nu puteam să mai revin”, zice. “Asta
e propagandă comunistă!”- strigă tare inginerul Pripescu şi tăcu ascultând un
bolerou sentimental. Se sculă şi o invită pe platinată la dans, dansau frumos
amândoi cu arcuiri elegante, burtă la burtă, ea cu capul pe umărul lui. ,Îmi
venea să plec undeva să-i las singuri, simţeam că-i stingheresc, dar unde
dracu să te duci la miezul nopţii. Mă îmbrăcai şi ieşii afară, oraşul tăcea,
oraşul dormea, se odihnea, rar câte-o maşină spărgea tăcerea cu zgomotul
leneş al motorului şi se pierdea în ceţa nopţii. Privii cerul, era senin, plin cu
stele, văzui carul mare spre apus, îl examinai, erau patru stele, patru osii, până
la ultima stea, mă plimbai cu privirea pe calea robilor, ingenios poporul, de ce
181