NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

eu, încearcă şi ai să vezi ce bine va fi, încearcă să guşti iară libertatea păsării
singurtice de a trăi singură până-ţi vei găsi perechea…”
“Cum va fi după aceea, domnule Mihaly?”- mă întreba ea şi parcă se
ruga de mine în care găsise un punct de sprijin. “Va fi frumos, va fi soare, va
fi senin, inima ta va zburda şi vei fi tu însăţi!” “Vă mulţumesc, zice,
adevărata înţelepciune la dumneavoastră am găsit-o!” “Isoscel e o lepră
incorigibilă, eu l-am citit, renunţă la el definitiv!”
Maria şi-a luat geamantanul şi cu lacrimi în ochi a părăsit căminul de
nefamilişti. Priveam în urma ei cu o umbră de regret că nu-i mai lăsasem nici
o speranţă. Plângea, cred că-n ea acum se dăduse lupta definitivă, niciodată n-
am mai văzut o femeie mai nenorocită ca ea, m-am luat după urma ei şi-am
condus-o până la gară. Mi-a rămas la despărţire în suflet zâmbetul ei de
căprioară rănită şi suspinul ei discret pentru frumoasa dragoste lăsată aici, în
acest anonim oraş.
De dimineaţă m-a chemat domnul inginer Pripescu şi mi-a dat o veste
bună. “M-am luptat pentru tine, Mihaly, şi ţi-am obţinut o garsonieră, lasă-i
pe derbedeii ăia şi mută-te-n ea. ţi-am făcut rost şi de nişte mobilă mai veche
de la ăştia care s-au mutat în case noi şi ţi-am mobilat-o. Apropo, de unde o
cunoşti tu pe doamna Estera?” “Dar ce e cu ea?”- rămân eu înmărmurit.
“Cum ce e? Te-a căutat, mi-a cerut adresa ta şi numărul de telefon!”
“Domnule inginer, spune-i orice, adresă n-am, număr de telefon nici atât, de
unde dracului a răsărit vampa asta de mă urmăreşte?” “Cum de unde? Tu nu
ştii că lucrează la noi la trust la contabilitate! M-a înnebunit întrebând de tine!
Chiar acum te cere la telefon!”
Am oprit macaraua şi am mers la telefon, voiam s-o mint, voiam s-o
îndepărtez de mine, nu-mi mai trebuiau complicaţii sentimentale. “Domnule
Mihaly, zice ea la telefon, sunt fericită că am dat de tine, ţi s-a aprobat
dosarul pentru Orient, trebuie să optezi între Libia şI Irak, comunică-i şi lui
Pripescu! Eu te-aş sfătui să alegi Libia, cu Irakul e mai complicat, ştii, chestia
cu războiul…” “Da, doamnă Estera, optez pentru Libia…” “şi nu uita că
merg şi eu…” Păi aviatorului ce-i faci, îmi venea să-i zic. “Ce-i, Mihaly, ni
s-au aprobat dosarele?”- mă întreabă domnul inginer Pripescu. “Da, domnule
inginer! şi zăpăcita asta zice că merge şi ea!”
Plecai puţin descumpănit, dar fericit, nu greşisem eu cu Drumul
Damascului, îmi intrase în cap chestia asta, voiam să cunosc Orientul, să-mi
clătesc creierul cu Mahomed, să citesc Coranul, să văd lumea aceea de basm
despre care se spun atâtea poveşti… “Domnule inginer, vă văd cam supărat,
ce s-a întâmplat?” “M-a supărat platinata, face fasoane, şi-apoi nu-mi mai văd
nasul din hârtii, înot în sarcini, unii zic da, alţii zic ba, să-i ia dracu’,
domnule, dacă-i mai înţeleg; unii îmi fixează un termen, 1 Mai, până atunci
să dau gata aripa străzii Ilie Pintilie, partidu’ zice, nu, te muţi de acolo, retragi
oamenii şi atacăm centrul, bine, tovarăşe secretar, ăia de la centrală zic că
176