NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)
pe cineva, dar n-am mai găsit decât gropi şi ruine. Vecinii mi-au spus că maicile au fugit în pădure…” “N-am stat nici eu până la sfârşit, după ce au plecat Pater Vardian şi cu Mater Dolorosa; maicile care-au mai rămas au ascuns zece români care erau urmăriţi de jandarmi pentru că dăduseră foc unor vagoane cu grâu, sabotaj, chestii de-astea, şi nemţii, care-au au aflat că eu sunt jidancă, m-au ridicat- asta e fata lui Iţic, a zis un jandarm- şi m-au dus la Buchenwald, ultimul transport, de restul nu mai ştiu nici eu…Tragedia mea de aici a început…Dar ştiu că pe Agneta n-a mai găsit-o acolo, ea plecase înaintea mea să vă caute…Dacă nu mai vin, mi-a zis ea, să ştii că l- am găsit şi ne-am căsătorit… M-ai ştii ceva de ea?-mi se adresă ea mie - în lagăr am întâlnit o fată care-i semăna leit, pusesem ochii pe ea în cele două zile, cât am mers cu trenul…Când am văzut deviza lagărului Idem das seine, adică fiecăruia ce merită, ne-a cuprins groaza, pe mine m-a repartizat la uzinele Gustloff Werke şi de ea nu mai ştiu nimic!” “Doamna Estera, sunt cuprins de emoţie, nici nu ştiţi ce bine mi-a părut că v-am întâlnit!” “După aceea am dus-o greu, dragă, am venit în ţară bolnavă psihic, fugeam de oameni, aveam o mare frică de ei, nu mai voiam nimic, îmi doream doar moartea! M-au internat la Spitalul numărul nouă, am stat acolo aproape un an, apoi m-au întrebat ce meserie îmi place şi mi-am ales să fiu stuardeză, cunoşteam rusa, o învăţasem cât stătusem în Basarabia şi m-au dus la aeroport şi m-au încadrat pe linia Bucureşti-Chiev- Moscova…Această meserie m-a lecuit de singurătate…” “Doamna nu mai are coerenţă în vorbire, mă lămuri domnul cu părul alb, sare de la o stare la alta, uită că nu pe toată lumea o interesează biografia ei…Câteodată şi pe mine mă confundă cu aviatorul ei, ştii ce, dragă, vine ea la mine, nu e adevărat că Marius a murit, Marius eşti tu, Marius a fost un vis, Marius s-a întrupat în tine!” Muzica iar cântă un tango şi doamna iar mă invită la dans; de data aceasta îmi vorbeşte la pertu: “Mihaly, să nu-l iai în seamă, m-am căsătorit cu el că are bani, a fost pilot pe un Tupolev şi a ieşit la pensie.” De la masa lor, Isoscel şi cu Trapez îmi făceau semne că se răceşte mâncarea, aşteptau ca să mă întorc în timpul dansului cu faţa spre ei şi , ca muţii, făceau figuri cu mâinile spre gură sau spre burtă şi Maria râdea ca nebuna, am şi auzit-o: “Lăsaţi-l, fraţilor, în pace că se simte prost în faţa cucoanei!” “Bătrâne, Bătrâne, nu ne mai onorezi cu prezenţa, pardon, scuzaţi, te-ai lipit ca o lipitoare de doamna!”-îl ironiza Isoscel cu ochii pe femeie. “ştii că-s nostimi prietenii dumitale, i-o scrută Estera, e un fel de gaşcă de cartier, îmi place fetiţa aia cu tânărul de lângă ea! Am văzut că s-au distat toată seara împreună…” “Să vă fac cunoştinţă, doamnă, mă oprii eu din dans, prietenii mei, domnul Isoscel, domnul Trapez şi domnişoara Maria…!” “Mai urma ca dumneata să te numeşti Triunghi şi eraţi o întreagă geometrie!- râse cucoana, când auzi aceste nume- îmi pare bine de cunoştinţă, eu mă numesc Estera…” 168
Muzica schimbă ritmul, un dans repede luă locul tangoului şi perechile electrizate se mişcau graţios în acel ritm îndrăcit. “Doamnă, pardon, scuzaţi, îmi oferiţi un dans?”- se repezi Isoscel la noua cunoştinţă şi, nemaiaşteptând încuviinţarea, începu să se învârtă piruietic pe lângă ea… Privii mai atent la Estera, nu arăta nici pe departe vârsta pe care o avea, doar rimelul feţei o trăda, corpul însă, uşor, o întinerea, îi dădea un aer de adolescentă; cu Isoscel făcea o pereche minunată şi se potriveau la dans de minune. “Mario, să laşi gelozia la o parte, zise Trapez, că Isoscel al tău se desfăşoară patetic, a găsit-o pe doamna care-i ţine-n coardă, nu-l mai prinzi toată noaptea! Apoi către mine: am dat-o pe vin, Bătrâne, hai noroc şi la mai mare! Chelner, se adresă el unui picolo care trecu pe lângă noi, mă, voi ştiţi să faceţi muşdei ca-n Oltenia? Usturoi cu sare, mă, şi cu o lingură de supă, că friptura fără usturoi n-are nici-un chichirez, dar repede că se răceşte!” “Vineee!”-îi promise acel picolo şi dispăru printre dansatori. Afară viscolul se înteţise, domnul cu părul alb adusese câteva veşti că maşinile circulă greu sau sunt suspendate. Isoscel îşi aranjase cu Maria o cameră la hotel, eu şi cu Trapez trebuia s-o luăm pe jos până la cămin şi începea să mă îngrijoreze acest drum. Dansul nu se mai termina, muzica părea să ignoreze acea iarnă care se instalase fără panică, oamenii habar n- aveau, se puseseră pe distracţie, păreau să zică, am dat banii, ne distrăm… “Păreţi totuşi trist, domnule Mihaly!”, căută Maria să mă aducă pe pământ. şi chiar eram, Estera venise din altă lume cu amintirile postomol peste mine; din privirile ei, din comportarea ei simţeam că această femeie mă va mai căuta acum sau mai târziu…Toţi oamenii care au un trecut comun se caută şi se găsesc, acum eram stânjeniţi de prezenţa acelui domn cu părul alb pe care mi-l recomandase ca soţ. “Aşa de mult îmi plăcea atunci, eram geloasă pe Agneta că pusese mâna pe tine înaintea mea…”-îi zisese doamna, într-o pauză a dansului. şI apoi starea mea de apatie după divorţ şi după moartea Marikăi, devenisem parcă un obiect, nu mă mai interesa din cotro bate vântul soartei, eram mulţumit că mai trăiesc… “Nu par trist, Maria, chiar sunt!”- şi îi povestii şi ei scurtul episod al vieţii mele, apoi discuţia cu Estera. “Dumneavoastră puteţi să scrieţi un roman despre viaţa pe care aţi trăit-o!” şi discuţia rămase la acest nivel pentru că se terminase dansul şi apăruseră Isoscel cu doamna, întrerupându-ne. “Rămân şi eu la masa voastră, du-te tu, Mihaly, şi invită-l şi pe soţ la această masă!” Făcusem o masă comună toţi şi începurăm să înfulecăm la fripturi şi să bem la vin în neştire; să te ferească Dumnezeu de beţia aviatorului că domnul nostru, aviatorul, acum pensionar, le trăgea bine la măsea şi povestea frumos şi cu talent ce făcuse el la viaţa lui în război…Trapez o dăduse pe bancuri, începurăm întâi cu prietenul nostru, Bulă…De ce are Bulă ochii roşii? Pentru 169
- Page 117 and 118: miri ce…avocata Pomană a luat re
- Page 119 and 120: stăpânirile sau erau pe cale de a
- Page 121 and 122: eram atenţi şi la glasul piţigă
- Page 123 and 124: adică unchi-to Bucsi, şi a fost a
- Page 125 and 126: aş fi aruncat pe fereastră pe iub
- Page 127 and 128: căsătorie, nu mai merită să poa
- Page 129 and 130: fugeau aiurea. Unul din cei doi ru
- Page 131 and 132: noastră fericire, în a doua era A
- Page 133 and 134: satele noastre s-a instalat stăpâ
- Page 135 and 136: spital sau a fost externată şi a
- Page 137 and 138: Drumul de la Debreţin până acas
- Page 139 and 140: fi Dumnezeu să tronez undeva deasu
- Page 141 and 142: da seama şi vor veni la mine, eu
- Page 143 and 144: La un moment dat s-a oprit din fuga
- Page 145 and 146: PARTEA a treia Viaţa ca labirint
- Page 147 and 148: împărţeau terenurile din faţa b
- Page 149 and 150: tipa! Are picior, are cur, are mijl
- Page 151 and 152: condamnaseră la moarte la Cluj, ş
- Page 153 and 154: de mitralieră pârrr, pârrr…şi
- Page 155 and 156: ăgat divorţ…Zice: acu’sunt li
- Page 157 and 158: că ţii cu Lenin nici nu ne mai ba
- Page 159 and 160: Ochii lui mongoloizi mă luaseră
- Page 161 and 162: integrează noului organism. Trăia
- Page 163 and 164: electrizase, am aprins un foc şi n
- Page 165 and 166: dulce şi catifelată. Vorbea şi r
- Page 167: ştie această necunoscută de Agne
- Page 171 and 172: şi au spânzurat pe Aman…” 4 N
- Page 173 and 174: osândit la frica şi la spaima de
- Page 175 and 176: nix…Dispăruseră ca măgarii-n c
- Page 177 and 178: până la…; nimic!- noi zicem aş
- Page 179 and 180: M-am despărţit de el şi am luat-
- Page 181 and 182: mai aşteptă, se repezi la Panason
- Page 183 and 184: parcă mergeam la o înmormântare.
- Page 185: 185
pe cineva, dar n-am mai găsit decât gropi şi ruine. Vecinii mi-au spus că<br />
maicile au fugit în pădure…” “N-am stat nici eu până la sfârşit, după ce au<br />
plecat Pater Vardian şi cu Mater Dolorosa; maicile care-au mai rămas au<br />
ascuns zece români care erau urmăriţi de jandarmi pentru că dăduseră foc<br />
unor vagoane cu grâu, sabotaj, chestii de-astea, şi nemţii, care-au au aflat că<br />
eu sunt jidancă, m-au ridicat- asta e fata lui Iţic, a zis un jandarm- şi m-au dus<br />
la Buchenwald, ultimul transport, de restul nu mai ştiu nici eu…Tragedia<br />
mea de aici a început…Dar ştiu că pe Agneta n-a mai găsit-o acolo, ea<br />
plecase înaintea mea să vă caute…Dacă nu mai vin, mi-a zis ea, să ştii că l-<br />
am găsit şi ne-am căsătorit… M-ai ştii ceva de ea?-mi se adresă ea mie - în<br />
lagăr am întâlnit o fată care-i semăna leit, pusesem ochii pe ea în cele două<br />
zile, cât am mers cu trenul…Când am văzut deviza lagărului Idem das seine,<br />
adică fiecăruia ce merită, ne-a cuprins groaza, pe mine m-a repartizat la<br />
uzinele Gustloff Werke şi de ea nu mai ştiu nimic!”<br />
“Doamna Estera, sunt cuprins de emoţie, nici nu ştiţi ce bine mi-a<br />
părut că v-am întâlnit!” “După aceea am dus-o greu, dragă, am venit în ţară<br />
bolnavă psihic, fugeam de oameni, aveam o mare frică de ei, nu mai voiam<br />
nimic, îmi doream doar moartea! M-au internat la Spitalul numărul nouă, am<br />
stat acolo aproape un an, apoi m-au întrebat ce meserie îmi place şi mi-am<br />
ales să fiu stuardeză, cunoşteam rusa, o învăţasem cât stătusem în Basarabia<br />
şi m-au dus la aeroport şi m-au încadrat pe linia Bucureşti-Chiev-<br />
Moscova…Această meserie m-a lecuit de singurătate…”<br />
“Doamna nu mai are coerenţă în vorbire, mă lămuri domnul cu părul<br />
alb, sare de la o stare la alta, uită că nu pe toată lumea o interesează biografia<br />
ei…Câteodată şi pe mine mă confundă cu aviatorul ei, ştii ce, dragă, vine ea<br />
la mine, nu e adevărat că Marius a murit, Marius eşti tu, Marius a fost un vis,<br />
Marius s-a întrupat în tine!”<br />
Muzica iar cântă un tango şi doamna iar mă invită la dans; de data<br />
aceasta îmi vorbeşte la pertu: “Mihaly, să nu-l iai în seamă, m-am căsătorit cu<br />
el că are bani, a fost pilot pe un Tupolev şi a ieşit la pensie.”<br />
De la masa lor, Isoscel şi cu Trapez îmi făceau semne că se răceşte<br />
mâncarea, aşteptau ca să mă întorc în timpul dansului cu faţa spre ei şi , ca<br />
muţii, făceau figuri cu mâinile spre gură sau spre burtă şi Maria râdea ca<br />
nebuna, am şi auzit-o: “Lăsaţi-l, fraţilor, în pace că se simte prost în faţa<br />
cucoanei!” “Bătrâne, Bătrâne, nu ne mai onorezi cu prezenţa, pardon, scuzaţi,<br />
te-ai lipit ca o lipitoare de doamna!”-îl ironiza Isoscel cu ochii pe femeie. “ştii<br />
că-s nostimi prietenii dumitale, i-o scrută Estera, e un fel de gaşcă de cartier,<br />
îmi place fetiţa aia cu tânărul de lângă ea! Am văzut că s-au distat toată seara<br />
împreună…” “Să vă fac cunoştinţă, doamnă, mă oprii eu din dans, prietenii<br />
mei, domnul Isoscel, domnul Trapez şi domnişoara Maria…!” “Mai urma ca<br />
dumneata să te numeşti Triunghi şi eraţi o întreagă geometrie!- râse cucoana,<br />
când auzi aceste nume- îmi pare bine de cunoştinţă, eu mă numesc Estera…”<br />
168