NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

pe cineva, dar n-am mai găsit decât gropi şi ruine. Vecinii mi-au spus că
maicile au fugit în pădure…” “N-am stat nici eu până la sfârşit, după ce au
plecat Pater Vardian şi cu Mater Dolorosa; maicile care-au mai rămas au
ascuns zece români care erau urmăriţi de jandarmi pentru că dăduseră foc
unor vagoane cu grâu, sabotaj, chestii de-astea, şi nemţii, care-au au aflat că
eu sunt jidancă, m-au ridicat- asta e fata lui Iţic, a zis un jandarm- şi m-au dus
la Buchenwald, ultimul transport, de restul nu mai ştiu nici eu…Tragedia
mea de aici a început…Dar ştiu că pe Agneta n-a mai găsit-o acolo, ea
plecase înaintea mea să vă caute…Dacă nu mai vin, mi-a zis ea, să ştii că l-
am găsit şi ne-am căsătorit… M-ai ştii ceva de ea?-mi se adresă ea mie - în
lagăr am întâlnit o fată care-i semăna leit, pusesem ochii pe ea în cele două
zile, cât am mers cu trenul…Când am văzut deviza lagărului Idem das seine,
adică fiecăruia ce merită, ne-a cuprins groaza, pe mine m-a repartizat la
uzinele Gustloff Werke şi de ea nu mai ştiu nimic!”
“Doamna Estera, sunt cuprins de emoţie, nici nu ştiţi ce bine mi-a
părut că v-am întâlnit!” “După aceea am dus-o greu, dragă, am venit în ţară
bolnavă psihic, fugeam de oameni, aveam o mare frică de ei, nu mai voiam
nimic, îmi doream doar moartea! M-au internat la Spitalul numărul nouă, am
stat acolo aproape un an, apoi m-au întrebat ce meserie îmi place şi mi-am
ales să fiu stuardeză, cunoşteam rusa, o învăţasem cât stătusem în Basarabia
şi m-au dus la aeroport şi m-au încadrat pe linia Bucureşti-Chiev-
Moscova…Această meserie m-a lecuit de singurătate…”
“Doamna nu mai are coerenţă în vorbire, mă lămuri domnul cu părul
alb, sare de la o stare la alta, uită că nu pe toată lumea o interesează biografia
ei…Câteodată şi pe mine mă confundă cu aviatorul ei, ştii ce, dragă, vine ea
la mine, nu e adevărat că Marius a murit, Marius eşti tu, Marius a fost un vis,
Marius s-a întrupat în tine!”
Muzica iar cântă un tango şi doamna iar mă invită la dans; de data
aceasta îmi vorbeşte la pertu: “Mihaly, să nu-l iai în seamă, m-am căsătorit cu
el că are bani, a fost pilot pe un Tupolev şi a ieşit la pensie.”
De la masa lor, Isoscel şi cu Trapez îmi făceau semne că se răceşte
mâncarea, aşteptau ca să mă întorc în timpul dansului cu faţa spre ei şi , ca
muţii, făceau figuri cu mâinile spre gură sau spre burtă şi Maria râdea ca
nebuna, am şi auzit-o: “Lăsaţi-l, fraţilor, în pace că se simte prost în faţa
cucoanei!” “Bătrâne, Bătrâne, nu ne mai onorezi cu prezenţa, pardon, scuzaţi,
te-ai lipit ca o lipitoare de doamna!”-îl ironiza Isoscel cu ochii pe femeie. “ştii
că-s nostimi prietenii dumitale, i-o scrută Estera, e un fel de gaşcă de cartier,
îmi place fetiţa aia cu tânărul de lângă ea! Am văzut că s-au distat toată seara
împreună…” “Să vă fac cunoştinţă, doamnă, mă oprii eu din dans, prietenii
mei, domnul Isoscel, domnul Trapez şi domnişoara Maria…!” “Mai urma ca
dumneata să te numeşti Triunghi şi eraţi o întreagă geometrie!- râse cucoana,
când auzi aceste nume- îmi pare bine de cunoştinţă, eu mă numesc Estera…”
168