NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

ştie această necunoscută de Agneta? Gândul mă duse la Dej, răscolii toate
amintirile, era imposibil, nu-mi amintii de nici o femeie cu chipul celei din
faţă. “Dar ce e cu Agneta?”- o descusui eu, curios să aflu misterul acestei
femei. “Nimic, domnule…cândva la Dej am întâlnit o…”-şi a tăcut, a tras iar
din ţigară, a pus mâna pe masă şi a începul să bată iar tactul unui bolerou,
atacat în surdină de orchestra de lângă noi. Doamna a stins kentul şi s-a
adresat bărbatului care tocmai venise de afară: “Dragă, îmi dai voie să dansez
cu domnul?” “Da, da, făcu bărbatul, foarte drăguţ, zâmbindu-mi amabil, cum
să nu!” “Melodia aceasta, se legăna femeia în tactul muzicii, îmi aduce
aminte de o altă melodie, domnule, aţi auzit de Buchenwald?” Nu, nu
auzisem! Dar nu mă lăsă să-i răspund şi continuă: “,În gară acolo ne-a primit
o fanfară, începutul calvarului şi sfârşitul l-am petrecut cu Leonov, el a primit
mesajul: curaj şi răbdare, armata a treia a SUA vă va veni în ajutor!
Cunoaşteţi Cartea întâi a Ezderei din Vechiul Testament? Dar Cartea lui
Neemia? Cel care a zidit Ierusalimul…Dar Estera? După trei zile de
rugăciune Estera şi-a dezbrăcat hainele cele de jale şi s-a îmbrăcat în cele de
regină, făcându-se strălucită a mers la rege… Nu-ţi spune nimic numele de
Estera? N-o mai reţii pe maica Evdochia, ea mi-a pus acest nume, numele tău
de călugărie este Estera, maică, mi-a zis ea, numele acesta să te slăvească şi
să te înalţe spre măreţiile domnului…”
“Doamnă dragă, dumneavoastră sunteţi călugăriţa Estera de la Dej?”-
sar eu, bucuros, că în sfârşit descoperisem misterul acestei doamne cu care
dansam. “Eu sunt, domnule Mihaly!, micul şi simpaticul călugăr de la Dej,
eu în carne şi oase, deşi astăzi sunt mai puţin călugăriţă şi mai mult
femeie…Toată Mânăstirea cunoştea dragostea dintre dumneata şi Agneta!”
Da, mi-am amintit-o, o clipă chiar am văzut-o de mână cu maica
Evdochia când venea cu apă de la fântână. Agneta mi-a arătat-o de câteva ori:
“Uite, zicea ea, aceea e cea mai bună prietenă a mea! Numai mie mi-a
povestit viaţa ei..” Era fată de jidani din Dej, părinţii ei plecaseră cu primul
eşalon în Germania şi ea ca să scape, fusese înfiată de o familie de români şi
dusă la mânăstire. Nimeni însă nu ştia acest mister decât Agneta.
Se termină dansul şi ne retrăserăm la masă, domnul cu părul alb îmi
zâmbi şi glumi pe seama noastră: “Văd că începeţi să vorbiţi aceeaşi limbă,
înseamnă că doamna mea are o memorie de milioane…” “Dragă, ştii c-am
avut dreptate! Dumnealui e domnul Mihaly, puiul de călugăr de la Dej despre
care ţi-am povestit!”
La masa prietenilor meu era animaţie mare, cred că râdeau de mine.
“E-hei, Bătrâne, te-ai lipit, scoate spada şi loveşte tipu şi, pardon, scuzaţi, ia
dama şi invit-o la noi!” Maria râdea de mine şi-i spunea ceva lui Isoscel,
îmbiată de aroma votcii care-o muiase, după oboseala ei de peste zi.
“Doamnă, eu am dorit mereu să stau cu cineva de vorbă care a fost
acolo în ultimele clipe…După război, am fost acolo în speranţa că mai găsesc
167