NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)
londă scundă cu o faţă încadrată de nişte bucle mătăsoase, cârlionţate, când zâmbea, o făcea într-o parte a gurii şi-i rămânea o gropiţă în obraz care-i da tot farmecul. “Trebuia să vină şi ei la ora asta, probabil că mai au vreun cibuc.”- îi scuzai eu, văzând nemulţumirea fetei că nu-l găsise acasă, aşa cum probabil stabiliseră. “ştiţi, reluă guraliva, eu trebuia să vin mâine aşa cum îi scrisesem, dar am avut o ocazie cu un văr al meu de la uzină care-a venit acasă şi m-a adus şi pe mine.” Se dezbrăcă, îşi puse haina de piele pe pat şi-şi desfăcu pantofii din picioare. “ştiţi, continuă ea, n-am mai primit nimic de la el şi trebuia să punem nunta că mămica mi-a zis: Meri, ori albă, ori neagră, terminaţi, fată, odată, intraţi şi voi în rândul lumii că-ţi trânteşte fantele un copil şi rămâi cu el pe drumuri, dar eu, lasă, mămico, că-l cunosc eu, e sufletist, ţine la mine! ţine pe dracu, zice ea, băieţii din ziua de azi e şmecheri, uite a lui Prepulgel făcu copil de fată mare? Făcu! Se poate, reflectă ea, are şi ea dreptate, ca părinţii, de!” “,Înseamnă că jucăm la nuntă!”-îi ţinui eu isonul. “De-aia am venit şi eu, ori albă ori neagră!” ,Într-o oră tot cerul se schimbase, se întunecase spre răsărit, nori grei se săltaseră şi cucereau acum întreaga boltă cerească metru cu metru. Veneau nişte fulgi mari ca de vată, întâi lin, uşor, apoi, după câtva timp, viscolit, cu un crivăţ violent, transformându-i într-o pulbere albă, care venea în cercuri ca o furtună de nisip, acoperind totul. Privit pe fereastră, spectacolul naturii deveni măreţ, se răvăşise parcă tot cerul, se obrăznicise, nu mai încăpea în el, căuta forme noi de manifestare şi le căuta stihic coborând printre blocuri, pe străzi, prin parcuri. “Ninge frumos, zise blonda, aducându-mi aminte de anul trecut când eram la pregătire la Cluj. Ne-a prins tot la fel o furtună, eu cu Gicu voiam să mergem la Grădina botanică, să învăţăm să cunoaştem plantele şi, aşa din senin, dintr-un firişor de nor, a venit o furtună, încât în câteva minute s-a amestecat cerul cu pământul, apa curgea pe străzi, vântul rupsese copacii, se oprise circulaţia şi Gicu mă ia de mână şi fuge cu mine, hai undeva, zice, pe dealul Feleacului, vom găsi noi acolo un cuib unde să ne uscăm…” Varianta Trapez, după ce o expediază pe blondă: “Bătrâne, pardon, scuzaţi, dar eu n-am avut nici-o vină, cazul fusese că eu umblasem cu Isoscel ca zăpăciţii pe dealuri şi ochisem cuibul, mă gândeam că aici c-o gagică am trăi ca-n sânul lui Adam. Era o stână părăsită cu fân proaspăt pe jos şi-un peisaj mortal, se vedea Clujul ca-n palmă, pardon, scuzaţi, amurguri şi răsărituri de soare fantastice, covoare de iarbă pe care-ţi venea să te tăvăleşti ca bivolii…şi când am luat-o pe Meri de mână, acolo mi-a fost gândul, dă-o dracului de facultate, fata se lipise de mine, intrase în sufletul meu, îmi declarase dragoste până la sfârşitul vieţii, pardon, scuzaţi, şi fug cu ea spre deal, avea pe ea o rochie de stambă care, după ploaie, se mulase pe corpul ei din care ieşeau aburi calzi, mirosind a carne proaspătă de femeie, care mă băgase şi pe mine-n draci, pardon, scuzaţi, ajungem la stână, Meri mă 162
electrizase, am aprins un foc şi ne uitam unul la altul cu privirile rătăcite, nu ştiu ce m-a atras, un licăr nebun care se juca în ochii ei, faţa rumenă, proaspăt spălată de ploaie, părul în neorânduială, mirosul acela cald de femeie, că m- am repezit la ea şi-am sărutat-o pe buze, pe gât, pe obraji şi-am început s-o dezbrac de rochia udă, avea o rochie stil capot, cu nasturii-n faţă, am descheiat-o încet, aşa cum filezi un loz câştigător, întâi pielea subţire a gâtului, apoi pieptul roz cu cele două mere roşii ţuguiate, tari, obraznice, şi încet-încet burta siluietică pe care i-am sărutat-o şi i-am mângâiat-o, apoi pulpele bălane de fecioară…N-am mai răbdat, Bătrâne, când am văzut-o goală aşa, am tras-o lângă mine, am strâns-o în braţe şi ea a căzut ca moartă, pardon, scuzaţi, a stat aşa câteva clipe, credeam c-o părăsise viaţa, am vrut săi dau două palme s-o trezesc din delirul ăsta, cum se spune, din isteria asta, dar deodată, ca din senin, sare din braţele mele ca o vârlugă şi-mi arde câteva palme: să nu crezi că sunt de-alea cu care vă faceţi voi mendrele! Ei, Bătrâne, m-a apucat un tremurat, pardon, scuzaţi, de-mi venea să iau câmpii, m-am gândit să-i dau un picior în… să se ducă dracului la cămin într-o clipă, dar m- am abţinut. Furtuna trecuse, cerul se limpezise, devenise de un albastru spălăcit, privite de pe deal, străluceau toate acoperişurile caselor în soare, era ceva minunat, Bătrâne, şi eu ca prostul rămăsesem ca un semn de întrebare în faţa lui Meri; mă uitai la ea, trăsese peste ea rochia şi plângea, îi văzusem lacrimile şiroindu-i peste obraji ca pe nişte mici safire rostogolindu-se jos…”Tu plângi, îi zic, şi uite că s-a făcut noapte, să vedem unde o să dormim!” ,Întradevăr se lăsase soarele peste dealuri, Bătrâne, apăruseră umbrele înserării şi răcoarea pe marginea pădurii şi noi, pardon , scuzaţi, tăceam ca doi proşti şi stelele ne cădeau în cap, începuseră să clipească, o lună nebună, doar o felie din ea, se vedea dinspre Alba şi clopotele oraşului băteau rar a sărbătoare, arama lor suna straniu peste toată natura… După câteva tăceri complice o aud, Bătrâne, pe Meri: “Dormim aici!” Eu am tăcut, nu mai puteam să mai zic nimic, uitasem de foame şi de sete, Bătrâne, numai ea continua: hai, măi, prostuţule, să mai luăm nişte lemne, te supăraşi numai dintr-atât!” Am plecat să culegem răburele pentru foc, am revenit şi ne-am culcat, eu într-un colţ, ea în celălalt colţ ca doi străini; eram obosit şi inervat de gestul ei, colcăiau dracii-n mine, pardon, scuzaţi, ca-n iad şi într-un târziu adorm, să fi dormit un somn bun, când mă trezesc, mă pomenesc încolăcit de braţele Mariei, mi-e frig, zice, fă-mi şi mie loc lângă tine- şi o adun, Bătrâne, la pieptul meu, o strâng tare şi ea se face mică, mică şi caldă , ce caldă!, că ardea ca jărăgaiul şi ce-a urmat, Bătrâne, în noaptea aia, nu-ţi mai spun, o fericire, un vis, un basm, dragoste nebună până dimineaţa, era mortală, Bătrâne, pardon, scuzaţi…” De fapt fata nu-şi terminase povestea spusă de ea, fusese întreruptă de Trapez şi de Isoscel care veniseră cu chef, fluierau, cântau, bodogăneau, veniseră cu noaptea-n cap. “Ninge, Bătrâne, ninge şi viscoleşte, s-a-nrăit 163
- Page 111 and 112: ucura. Sărut aerul şi copacii, s
- Page 113 and 114: Scrisoarea mea nu mai are dată, es
- Page 115 and 116: Clădirea Comitetului judeţean de
- Page 117 and 118: miri ce…avocata Pomană a luat re
- Page 119 and 120: stăpânirile sau erau pe cale de a
- Page 121 and 122: eram atenţi şi la glasul piţigă
- Page 123 and 124: adică unchi-to Bucsi, şi a fost a
- Page 125 and 126: aş fi aruncat pe fereastră pe iub
- Page 127 and 128: căsătorie, nu mai merită să poa
- Page 129 and 130: fugeau aiurea. Unul din cei doi ru
- Page 131 and 132: noastră fericire, în a doua era A
- Page 133 and 134: satele noastre s-a instalat stăpâ
- Page 135 and 136: spital sau a fost externată şi a
- Page 137 and 138: Drumul de la Debreţin până acas
- Page 139 and 140: fi Dumnezeu să tronez undeva deasu
- Page 141 and 142: da seama şi vor veni la mine, eu
- Page 143 and 144: La un moment dat s-a oprit din fuga
- Page 145 and 146: PARTEA a treia Viaţa ca labirint
- Page 147 and 148: împărţeau terenurile din faţa b
- Page 149 and 150: tipa! Are picior, are cur, are mijl
- Page 151 and 152: condamnaseră la moarte la Cluj, ş
- Page 153 and 154: de mitralieră pârrr, pârrr…şi
- Page 155 and 156: ăgat divorţ…Zice: acu’sunt li
- Page 157 and 158: că ţii cu Lenin nici nu ne mai ba
- Page 159 and 160: Ochii lui mongoloizi mă luaseră
- Page 161: integrează noului organism. Trăia
- Page 165 and 166: dulce şi catifelată. Vorbea şi r
- Page 167 and 168: ştie această necunoscută de Agne
- Page 169 and 170: Muzica schimbă ritmul, un dans rep
- Page 171 and 172: şi au spânzurat pe Aman…” 4 N
- Page 173 and 174: osândit la frica şi la spaima de
- Page 175 and 176: nix…Dispăruseră ca măgarii-n c
- Page 177 and 178: până la…; nimic!- noi zicem aş
- Page 179 and 180: M-am despărţit de el şi am luat-
- Page 181 and 182: mai aşteptă, se repezi la Panason
- Page 183 and 184: parcă mergeam la o înmormântare.
- Page 185: 185
londă scundă cu o faţă încadrată de nişte bucle mătăsoase, cârlionţate, când<br />
zâmbea, o făcea într-o parte a gurii şi-i rămânea o gropiţă în obraz care-i da<br />
tot farmecul. “Trebuia să vină şi ei la ora asta, probabil că mai au vreun<br />
cibuc.”- îi scuzai eu, văzând nemulţumirea fetei că nu-l găsise acasă, aşa cum<br />
probabil stabiliseră. “ştiţi, reluă guraliva, eu trebuia să vin mâine aşa cum îi<br />
scrisesem, dar am avut o ocazie cu un văr al meu de la uzină care-a venit<br />
acasă şi m-a adus şi pe mine.” Se dezbrăcă, îşi puse haina de piele pe pat şi-şi<br />
desfăcu pantofii din picioare. “ştiţi, continuă ea, n-am mai primit nimic de la<br />
el şi trebuia să punem nunta că mămica mi-a zis: Meri, ori albă, ori neagră,<br />
terminaţi, fată, odată, intraţi şi voi în rândul lumii că-ţi trânteşte fantele un<br />
copil şi rămâi cu el pe drumuri, dar eu, lasă, mămico, că-l cunosc eu, e<br />
sufletist, ţine la mine! ţine pe dracu, zice ea, băieţii din ziua de azi e şmecheri,<br />
uite a lui Prepulgel făcu copil de fată mare? Făcu! Se poate, reflectă ea, are şi<br />
ea dreptate, ca părinţii, de!” “,Înseamnă că jucăm la nuntă!”-îi ţinui eu<br />
isonul. “De-aia am venit şi eu, ori albă ori neagră!”<br />
,Într-o oră tot cerul se schimbase, se întunecase spre răsărit, nori grei<br />
se săltaseră şi cucereau acum întreaga boltă cerească metru cu metru. Veneau<br />
nişte fulgi mari ca de vată, întâi lin, uşor, apoi, după câtva timp, viscolit, cu<br />
un crivăţ violent, transformându-i într-o pulbere albă, care venea în cercuri ca<br />
o furtună de nisip, acoperind totul. Privit pe fereastră, spectacolul naturii<br />
deveni măreţ, se răvăşise parcă tot cerul, se obrăznicise, nu mai încăpea în el,<br />
căuta forme noi de manifestare şi le căuta stihic coborând printre blocuri, pe<br />
străzi, prin parcuri.<br />
“Ninge frumos, zise blonda, aducându-mi aminte de anul trecut când<br />
eram la pregătire la Cluj. Ne-a prins tot la fel o furtună, eu cu Gicu voiam să<br />
mergem la Grădina botanică, să învăţăm să cunoaştem plantele şi, aşa din<br />
senin, dintr-un firişor de nor, a venit o furtună, încât în câteva minute s-a<br />
amestecat cerul cu pământul, apa curgea pe străzi, vântul rupsese copacii, se<br />
oprise circulaţia şi Gicu mă ia de mână şi fuge cu mine, hai undeva, zice, pe<br />
dealul Feleacului, vom găsi noi acolo un cuib unde să ne uscăm…”<br />
Varianta Trapez, după ce o expediază pe blondă: “Bătrâne, pardon,<br />
scuzaţi, dar eu n-am avut nici-o vină, cazul fusese că eu umblasem cu Isoscel<br />
ca zăpăciţii pe dealuri şi ochisem cuibul, mă gândeam că aici c-o gagică am<br />
trăi ca-n sânul lui Adam. Era o stână părăsită cu fân proaspăt pe jos şi-un<br />
peisaj mortal, se vedea Clujul ca-n palmă, pardon, scuzaţi, amurguri şi<br />
răsărituri de soare fantastice, covoare de iarbă pe care-ţi venea să te tăvăleşti<br />
ca bivolii…şi când am luat-o pe Meri de mână, acolo mi-a fost gândul, dă-o<br />
dracului de facultate, fata se lipise de mine, intrase în sufletul meu, îmi<br />
declarase dragoste până la sfârşitul vieţii, pardon, scuzaţi, şi fug cu ea spre<br />
deal, avea pe ea o rochie de stambă care, după ploaie, se mulase pe corpul ei<br />
din care ieşeau aburi calzi, mirosind a carne proaspătă de femeie, care mă<br />
băgase şi pe mine-n draci, pardon, scuzaţi, ajungem la stână, Meri mă<br />
162