NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

lună, rămas de-astă vară, pitit după gurile flămânde ale unor nori, trimise
câteva semnale luminoase prin noaptea slinoasă pe colţul din dreapta al
ferestrei.
Bă, băieţi, le zisei eu, un vis nenorocit, bă, un vis nenorocit…
Trapez şi Isoscel, cele două figuri geometrice, cum le zicea inginertul
Pripescu- veniră în patul meu şi fusei nevoit să le povestesc acel vis şi toată
viaţa mea… Le-o povestii simplu, aşa cum o trăisem, le povestii şi visul şi
deodată băieţii se întristară, tăcură, amuţiră…Se vede că povestea mea-i
sensibilizase, li se făcuseră milă de mine- auziţi: milă, mi-e oroare de acest
cuvânt: mi-lă…Băieţii: de ce, Bătrâne, aşa şi pe dincolo, că făceam noi
norma, te-ajutam, ce dracu, pardon, scuzaţi, că doar nu eram alţii străini…Te
mirosisem noi că nu erai învăţat cu munca fizică, vedeam după cum mergeai
cu roaba, dă-l în aia mă-sii c-o fi vreun contabil scos din puşcărie, a păpat
banii vreunei intreprinderi, le-a luat la copii Dacie, le-a făcut vilă şi acum se
dau la fund până la pensie, de ce, Bătrâne, nu ne-ai spus, de ce? Tu voiai să
îngropi trecutul ăsta mizerabil şi noi, eu şi cu Trapez-ăsta să îngropăm, dacă
se poate zice aşa, viitorul…
3
“Tu eşti Kiraly?” “Da, domnu’ inginer, eu sunt! De ce mă priviţi
aşa?” “Mi s-a vorbit de tine!”- zice inginerul Pripescu. “De bine?” ,Da, şi nu
prea…” Privii cu atenţie la el, era prima relaţie pe care-o stabileam în noul
oraş. Căutam să găsesc nişte puncte de reper între acest om şi toţi ceilalţi
semeni care mi-au trecut prin viaţă: avea ceva din toţi şi nimic din niciunul, o
figură pe care-o văzusem şi n-o văzusem… “Ce vreţi să spuneţi, domnu’
inginer cu da şi nu prea, adică cum nu prea?- îi iscodii eu ochii mongoloizi şi
inexpresivi, spălăciţi şi stufoşi. “Păi da, sare el, trebuie să primim telex de la
centrală ca să aflăm şi noi câte ceva despre tine!” “Şi cam ce vă interesează?”
“Multe, zice el, închizând ochii, mimând un iubit într-un joc şăgalnic cu
iubita, păi, bine, măi, omule, noi avem nevoie de macaragii, de buldozerişti,
de excavatorişti, de draglinişti şi dumneata te dai la fund cu figurile alea
geometrice?” “Da, tovarăşe inginer, Forţele de muncă, de ce nu daţi posturile
libere, de unde era să ştiu eu ce vă doare pe dumneavoastră?” “De la întâi te
prezinţi la mine, ai înţeles?” “Şi cu Trapez şi Isoscel ce fac?” “Lasă-i
dracului pe şmecherii ăia! Tu ai calificare, calificare înaltă şi nouă ne arde
cămaşa după oameni ca dumneata!”
158