NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

că ţii cu Lenin nici nu ne mai bagă în case. Ăştia ţin la credinţa lor şi la
neveste, pardon, scuzaţi, ca la ochii din cap. Nu te lipeşti de ele nici de-al
dracului. Ieri seară am încins una, se făcuse noapte, pardon, scuzaţi, bărbatul
la servici şi ea să-mi puie să mănânc, şi eu, sărut mâna doamnă, da’ nu luaţi
un pahar cu noi? Nu luăm, zice, că nu servim masa acum! Nici dacă vă rog
eu, îi zic, şi-i fac un ochean, Bătrâne, pardon, scuzaţi, de-o zăpăcesc, o
căpiez, începe să se-nvârtească prin bucătărie ca oaia capie şi vine la mine
roşie toată să dea noroc, eu o prind de mână şi încerc s-o sărut, nu, zice, la noi
nu se admite! şi n-a admis, a fugit în sufragerie…Bine, doamnă, nu s-admite,
nu s-admite, dar mă lăsaţi singur aici?- vreţi să renunţ şi la mâncare şi să
plec.! Cum doriţi, zice, şi tranc cu uşa-n nas…Păi să fi fost vreo piţipoancă
de-a noastră…”
Cum e bătrân, moşneagule? îl întreb eu pe acel om bătrân care juca
rolul meu.
E greu, tinere! Omori demonii din tine şi te-mpeci cu moartea! Trăieşti
în preajma ei, o cultivi cu drag şi începi s-o iubeşti ca pe-o ibovnică! Am
urcat Golgota şi-acum privesc de sus peisajul: nenorociri şi numai nenorociri!
A sosit eroicul moment al crucificării!
Nu vreau să-l mai aud cu lamentările lui! Strig la Dedal: o vreau pe
Marika la optspre zece ani! şi se-nvârt scripeţii oglinzilor şi apare o fetişcană
îmbobocită într-o rochiţă de stambă, slabă, cu nişte priviri galeşe… Ce-mi
trebuie mie această străină? Ea la această vârstă nu mă cunoaşte! Cine sunteţi
dumneavoastră, zice. Mihaly, îi răspund. Nu ştiu, nu cunosc!-zice. Cum să nu
mă cunoşti, Marika? Vorbesc foarte serios, nu te cunosc ! -şi-mi trânteşte
poarta-n nas.
Gata!
S-a terminat cu dorinţele, urlă Dedal într-un difuzor, pierdem prea
mult timp, să mergem mai departe la cutia cu reptile! şi dintrodată apare un
indian cu un fluier, el cânta şi un şarpe dansa mai mult din cap, în ritmul
muzicii, se repezea ritmic cu capul spre mine şi-şi îndoia corpul şerpesc,
frângându-l de la mijloc când în dreapta, când în stânga…
“Bătrâne, mă mişcă Isoscel cu figura lui brănească, ce dracu visezi că
mi-ai împuiat capul toată noaptea cu rătăcirile tele prin seraiurile
bazbuzucilor de turci?” Mă uit în patul celălalt, Trapez se tăvălea de râs, îi
curgeau lacrimile, strigând: “ Domnule, Bătrânul ne termină, dacă ne ţine trei
nopţi aşa, ha, ha ,ha, eu pun gâtul jos că pe mata te obsedează o crimă, dormi
greu, te baţi cu toate orătăniile de pe pământ, visezi, ce dracu ai, ce mister ne
ascunzi, spune, Bătrâne, să ştim şi noi cu cine trăim şi cu cine ne împărţim
viaţa pe pământ…că murim proşti, Bătrâne!”
Începuse să bată vântul, un pui de crivăţ sculat de prin stepele
calmuce, urla, sufla, ninge, Bătrâne, ninge, a venit iarna, cerul era negru,
noapte de păcură, focul în godin stins, pe sus zburau îngerii, doar un colţ de
157