NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)
Tot el îmi povestise o istorioară incredibilă: Doi pensionari, un el şi-o ea, ea pleacă la plimbare, el, bolnav de cancer la pat…”Eu lucram la baie, puneam faianţa- se explică Isoscel- bolnavul îmi zice: tinere, vino te rog până la mine! Mă duc. Stai jos. Stau. ,Îi tremurau bătrânului mâinile…Dă-mi albumul ăla, mi-l cere el. I-l dau. Priveşte aici! Privesc. Doi tineri cam la două zeci de ani, o pereche frumoasă. Suntem noi- zice el- eu şi ea…Atunci ne iubeam la nebunie! Tuşeşte, unde dracu are ascuns cancerul? în gât? în burtă? în plămâni? Am luat-o din dragoste, zice. Tace şi începe să plângă, cheamă în ajutor pe Isus, Isuse Cristoase, zice, şi deodată sare la biografia mea. Eşti însurat?- mă întreabă. Nix, la mine însurătoarea e alifie rară…O fi, zice, dar tot vine ea odată şi-odată săptămâna oarbă. Beai? Beau! Dacă beai, ia din frigider că am pălincă! şi iau şi palinca şi-mi toarnă el un pahar…Un bărbat, zice el, are o viaţă frumoasă dacă are o femeie ca lumea! Ce te-a nemulţumit la ea, nea cutare?-îl întreb eu pe bătrân după ce dădusem paharul cu pălincă peste cap şi prinsesem un pic de chef de vorbă. Nimic, zice, adică tot m-a nemulţumit! Dar dumneata nu bei un păhărel? mai sperii boala, alcolul de multe ori scoate omul din groapă. şi-i pun şi lui, şi-l dă peste cap, gâl,gâl, gâl- îi văzui mărul lui Adam zbătându-se în firavul lui gâtlej ca o mică fiinţă care vrea să scape din laţ. Adică n-a fost bună la pat?-reluai euscuzaţi, adică aşa ca bărbatul cu femeia… sau, mă rog, vă neglija, scuzaţi, cu mâncarea, cu curăţenia? Sau pleca de-acasă, scuzaţi, şi nu mai venea? şi probabil, scuzaţi, cheltuia toţi banii…I se luminară ochii, râse, îi mai turnai un pahar, mă apucă de gât, mă trase lângă el şi mă sărută. Unde m-a sărutat? Pe obraz! “Pe care obraz?”-îl întrebă ironic Trapez. Nu ştiu că i-am frecat o noapte cu sponciul să nu se prindă cancerul de mine! M-a sărutat-zic- şi zice: ea le-a avut pe toate!, le-ai ghicit!- şi iar mă pupă, uite acu -zice el încet, uitându-se-n stânga şi-n dreapta să nu-l audă cineva- a inventat chestia asta cu cancerul să mă omoare prin înfometare! Nu-mi dă să mănânc, tinere, începe el să plângă, şi mie mi se făcu milă de el… Numai orăşean să nu fii, Bătrâne, acolo în sat la noi ţărăncile-şi îngrijesc bărbaţii ca pe copiii lor, îi spală, îi primenesc, le fac mămăliga la timp, le pune masa la timp, se culcă cu ei la timp, nu-i îmbolnăvesc de nervi până găsesc prezervative! şi ştii, Bătrâne, cei spun cancerosului? Domnule, dă-le dracului de medicamente că nu-ţi fac nici un bine, îţi las pălinca asta aici sub pat, îi tragi în fiecare zi câte două păhărele şi dup-aia bagi nasul în frigider şi-ţi alegi ce-ţi place şi trage-i până te saturi! A făcut aşa, mă scuzaţi, cam vreo săptămână, până s-a pus omul pe picioare. Peste câtva timp mă întâlnesc cu el şi-mi zice: tinere, n-ai mai venit pe la mine, am să-ţi dau un mare dar, ţi-am pus în secret un cec de cinci mii cu câştiguri în Dacii, am fost la control şi mi-au dispărut metastazele…S-a dus dracului cancerul meu… Acu a dracului nu vrea să se mai culce cu mine…Bagă, domnule, divorţ, dă-o dracului, scuzaţi, s-o sperii un pic…şi-a 154
ăgat divorţ…Zice: acu’sunt liber, pardon, mă duc la orice curvă şi mă simt mai bine! Aut Caesar, aut nihil!- şi asta datorită ţie, un tânăr pe care nu dai doi bani. şi cecul?- îl întreb eu pe Isoscel. Cecul e în buzunar la tetea! Mă ţin de capul lui c-a zis că mă înfiază şi-mi face şi buletin! şi apartamentul, scuzaţi, zice, după ce mor eu…” Şi acum să revenim la Marietta lui Corot, să nu uităm că suntem în bâlci la Remetea în baraca labirintică, pardon, zisese Isoscel, Bătrâne, de unde atâta cultură pe capul dumitale, pardon, scuzaţi, că-i dai când cu Gauguen, când cu Corot, când cu Michel-Angel… Autodidact, Isoscele! Am vizitat muzee, am vizionat filme, am trecut prin toate bibliotecile oraşelor pe unde mergeam…Pictura am îndrăgit-o când am cunoscut-o pe Marika, cu ea am vizitat Brukentalul, micul nostru Luvru, cum zicea ea… Tot în conversaţie cu ea care parcă se îmbrăcase în negrul acela al Agnetei, pe o zi de vară, ploioasă: şi ce să facem, Marika sau Agneto, ce să facem ca să nu ne mai urâm, să ne anesteziem acest mârşav sentiment? Tace, aceiaşi ochi scânteietori de ură, îi văd şi dinţii scrâşnind, văd animalul din ea cum rupe lanţurile şi se repede la mine: să nu mă mai întrebi nimic, auzi? Nimic! Eu n-am ce să mai vorbesc cu fugiţii din viaţă… Eu, fugit din viaţă? Eu, care-am atacat-o direct, care-am luat-o de coarne de mic şi m-am luptat cu ea! Adică cu viaţa! Şi apare Spânache fumând: eroare, domnule Mihaly, domnişoara nu vă cunoaşte, eroare, tribunalul n-avea cum să vă dea dreptate, erau copiii la mijloc, mă-nţelegi?-legea ţine cu ei, îi lasă la mamă, mă-nţelegi? Şi iar se ridică ecrane şi cad ecrane ca-n filmele din Occident; ăia, zice unu care rătăcise cărările şi-o apucase vreo doi ani p-acolo, tot în construcţii, au adus cinematografele în parcări şi-n chempinguri…Şi iar se suprapun imagini, imagini dungate ca-ntr-un televizor stricat căruia îi cad şi i se fragmentează imaginile de sus în jos, dispare, fuge, aleargă frumos cu picioare căprioare, Agneta, goală puşcă, ca un animal preistoric rătăcit printre oameni. Apoi Remetea. Pădurea. Iulia Thot. Plânge desculţă şi dezbrăcată la picioarele bărbatului care zace spânzurat de unguri pe-o creangă, spânzurat şi scopit, mai rău ca Inchiziţia, şi se vaietă nebuna aia şi tot satul e strâns acolo; imaginile cad la relanti, uşor, şi Iulia Thot se zbate şi zbiară ca o fiară; de ce mi l-aţi ucisîîîî? ucigaşilorîîî, şi femeile vorbeau ceva între ele, să-i ascundă locul unde fusese organul procreierii şi de unde acum pleca un şuvoi de sânge pe picioare în jos- ucigaşilorîîî!, şi jandarmii lui Horty, marele, imbatabilul regent Horty: hai, luaţi nebuna asta de aici, şi Iulia Thot care zbiară, se zbate epileptic în braţele lor, îmbrăcată în rochie de mireasă… De ce i-o fi tăiat-o, fă?- întreabă o femeie, mai mult se întreba. Auzi că să nu mai procreieze că strică rasa!- zice alta şi face semnul crucii. Hai, plecarea!- zice şeful jandarmilor care făcuse ancheta,- cine va mai face ca ea, ca ea va păţi! Lumea pleca şi întorcea spatele plângând, veniseră la 155
- Page 103 and 104: şi te trezeşti cu ea anapoda, pof
- Page 105 and 106: dreaptă aerul în semn că a înţ
- Page 107 and 108: de noapte şi cu mâna la ochi, pl
- Page 109 and 110: ea, ştergându-şi ca un copil lac
- Page 111 and 112: ucura. Sărut aerul şi copacii, s
- Page 113 and 114: Scrisoarea mea nu mai are dată, es
- Page 115 and 116: Clădirea Comitetului judeţean de
- Page 117 and 118: miri ce…avocata Pomană a luat re
- Page 119 and 120: stăpânirile sau erau pe cale de a
- Page 121 and 122: eram atenţi şi la glasul piţigă
- Page 123 and 124: adică unchi-to Bucsi, şi a fost a
- Page 125 and 126: aş fi aruncat pe fereastră pe iub
- Page 127 and 128: căsătorie, nu mai merită să poa
- Page 129 and 130: fugeau aiurea. Unul din cei doi ru
- Page 131 and 132: noastră fericire, în a doua era A
- Page 133 and 134: satele noastre s-a instalat stăpâ
- Page 135 and 136: spital sau a fost externată şi a
- Page 137 and 138: Drumul de la Debreţin până acas
- Page 139 and 140: fi Dumnezeu să tronez undeva deasu
- Page 141 and 142: da seama şi vor veni la mine, eu
- Page 143 and 144: La un moment dat s-a oprit din fuga
- Page 145 and 146: PARTEA a treia Viaţa ca labirint
- Page 147 and 148: împărţeau terenurile din faţa b
- Page 149 and 150: tipa! Are picior, are cur, are mijl
- Page 151 and 152: condamnaseră la moarte la Cluj, ş
- Page 153: de mitralieră pârrr, pârrr…şi
- Page 157 and 158: că ţii cu Lenin nici nu ne mai ba
- Page 159 and 160: Ochii lui mongoloizi mă luaseră
- Page 161 and 162: integrează noului organism. Trăia
- Page 163 and 164: electrizase, am aprins un foc şi n
- Page 165 and 166: dulce şi catifelată. Vorbea şi r
- Page 167 and 168: ştie această necunoscută de Agne
- Page 169 and 170: Muzica schimbă ritmul, un dans rep
- Page 171 and 172: şi au spânzurat pe Aman…” 4 N
- Page 173 and 174: osândit la frica şi la spaima de
- Page 175 and 176: nix…Dispăruseră ca măgarii-n c
- Page 177 and 178: până la…; nimic!- noi zicem aş
- Page 179 and 180: M-am despărţit de el şi am luat-
- Page 181 and 182: mai aşteptă, se repezi la Panason
- Page 183 and 184: parcă mergeam la o înmormântare.
- Page 185: 185
Tot el îmi povestise o istorioară incredibilă: Doi pensionari, un el şi-o<br />
ea, ea pleacă la plimbare, el, bolnav de cancer la pat…”Eu lucram la baie,<br />
puneam faianţa- se explică Isoscel- bolnavul îmi zice: tinere, vino te rog până<br />
la mine! Mă duc. Stai jos. Stau. ,Îi tremurau bătrânului mâinile…Dă-mi<br />
albumul ăla, mi-l cere el. I-l dau. Priveşte aici! Privesc. Doi tineri cam la<br />
două zeci de ani, o pereche frumoasă. Suntem noi- zice el- eu şi ea…Atunci<br />
ne iubeam la nebunie! Tuşeşte, unde dracu are ascuns cancerul? în gât? în<br />
burtă? în plămâni? Am luat-o din dragoste, zice. Tace şi începe să plângă,<br />
cheamă în ajutor pe Isus, Isuse Cristoase, zice, şi deodată sare la biografia<br />
mea. Eşti însurat?- mă întreabă. Nix, la mine însurătoarea e alifie rară…O fi,<br />
zice, dar tot vine ea odată şi-odată săptămâna oarbă. Beai? Beau! Dacă beai,<br />
ia din frigider că am pălincă! şi iau şi palinca şi-mi toarnă el un pahar…Un<br />
bărbat, zice el, are o viaţă frumoasă dacă are o femeie ca lumea! Ce te-a<br />
nemulţumit la ea, nea cutare?-îl întreb eu pe bătrân după ce dădusem paharul<br />
cu pălincă peste cap şi prinsesem un pic de chef de vorbă. Nimic, zice, adică<br />
tot m-a nemulţumit! Dar dumneata nu bei un păhărel? mai sperii boala,<br />
alcolul de multe ori scoate omul din groapă. şi-i pun şi lui, şi-l dă peste cap,<br />
gâl,gâl, gâl- îi văzui mărul lui Adam zbătându-se în firavul lui gâtlej ca o<br />
mică fiinţă care vrea să scape din laţ. Adică n-a fost bună la pat?-reluai euscuzaţi,<br />
adică aşa ca bărbatul cu femeia… sau, mă rog, vă neglija, scuzaţi, cu<br />
mâncarea, cu curăţenia? Sau pleca de-acasă, scuzaţi, şi nu mai venea? şi<br />
probabil, scuzaţi, cheltuia toţi banii…I se luminară ochii, râse, îi mai turnai<br />
un pahar, mă apucă de gât, mă trase lângă el şi mă sărută. Unde m-a sărutat?<br />
Pe obraz! “Pe care obraz?”-îl întrebă ironic Trapez. Nu ştiu că i-am frecat o<br />
noapte cu sponciul să nu se prindă cancerul de mine! M-a sărutat-zic- şi zice:<br />
ea le-a avut pe toate!, le-ai ghicit!- şi iar mă pupă, uite acu -zice el încet,<br />
uitându-se-n stânga şi-n dreapta să nu-l audă cineva- a inventat chestia asta cu<br />
cancerul să mă omoare prin înfometare! Nu-mi dă să mănânc, tinere, începe<br />
el să plângă, şi mie mi se făcu milă de el… Numai orăşean să nu fii, Bătrâne,<br />
acolo în sat la noi ţărăncile-şi îngrijesc bărbaţii ca pe copiii lor, îi spală, îi<br />
primenesc, le fac mămăliga la timp, le pune masa la timp, se culcă cu ei la<br />
timp, nu-i îmbolnăvesc de nervi până găsesc prezervative! şi ştii, Bătrâne, cei<br />
spun cancerosului? Domnule, dă-le dracului de medicamente că nu-ţi fac<br />
nici un bine, îţi las pălinca asta aici sub pat, îi tragi în fiecare zi câte două<br />
păhărele şi dup-aia bagi nasul în frigider şi-ţi alegi ce-ţi place şi trage-i până<br />
te saturi!<br />
A făcut aşa, mă scuzaţi, cam vreo săptămână, până s-a pus omul pe<br />
picioare. Peste câtva timp mă întâlnesc cu el şi-mi zice: tinere, n-ai mai venit<br />
pe la mine, am să-ţi dau un mare dar, ţi-am pus în secret un cec de cinci mii<br />
cu câştiguri în Dacii, am fost la control şi mi-au dispărut metastazele…S-a<br />
dus dracului cancerul meu… Acu a dracului nu vrea să se mai culce cu<br />
mine…Bagă, domnule, divorţ, dă-o dracului, scuzaţi, s-o sperii un pic…şi-a<br />
154