NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

Tot el îmi povestise o istorioară incredibilă: Doi pensionari, un el şi-o
ea, ea pleacă la plimbare, el, bolnav de cancer la pat…”Eu lucram la baie,
puneam faianţa- se explică Isoscel- bolnavul îmi zice: tinere, vino te rog până
la mine! Mă duc. Stai jos. Stau. ,Îi tremurau bătrânului mâinile…Dă-mi
albumul ăla, mi-l cere el. I-l dau. Priveşte aici! Privesc. Doi tineri cam la
două zeci de ani, o pereche frumoasă. Suntem noi- zice el- eu şi ea…Atunci
ne iubeam la nebunie! Tuşeşte, unde dracu are ascuns cancerul? în gât? în
burtă? în plămâni? Am luat-o din dragoste, zice. Tace şi începe să plângă,
cheamă în ajutor pe Isus, Isuse Cristoase, zice, şi deodată sare la biografia
mea. Eşti însurat?- mă întreabă. Nix, la mine însurătoarea e alifie rară…O fi,
zice, dar tot vine ea odată şi-odată săptămâna oarbă. Beai? Beau! Dacă beai,
ia din frigider că am pălincă! şi iau şi palinca şi-mi toarnă el un pahar…Un
bărbat, zice el, are o viaţă frumoasă dacă are o femeie ca lumea! Ce te-a
nemulţumit la ea, nea cutare?-îl întreb eu pe bătrân după ce dădusem paharul
cu pălincă peste cap şi prinsesem un pic de chef de vorbă. Nimic, zice, adică
tot m-a nemulţumit! Dar dumneata nu bei un păhărel? mai sperii boala,
alcolul de multe ori scoate omul din groapă. şi-i pun şi lui, şi-l dă peste cap,
gâl,gâl, gâl- îi văzui mărul lui Adam zbătându-se în firavul lui gâtlej ca o
mică fiinţă care vrea să scape din laţ. Adică n-a fost bună la pat?-reluai euscuzaţi,
adică aşa ca bărbatul cu femeia… sau, mă rog, vă neglija, scuzaţi, cu
mâncarea, cu curăţenia? Sau pleca de-acasă, scuzaţi, şi nu mai venea? şi
probabil, scuzaţi, cheltuia toţi banii…I se luminară ochii, râse, îi mai turnai
un pahar, mă apucă de gât, mă trase lângă el şi mă sărută. Unde m-a sărutat?
Pe obraz! “Pe care obraz?”-îl întrebă ironic Trapez. Nu ştiu că i-am frecat o
noapte cu sponciul să nu se prindă cancerul de mine! M-a sărutat-zic- şi zice:
ea le-a avut pe toate!, le-ai ghicit!- şi iar mă pupă, uite acu -zice el încet,
uitându-se-n stânga şi-n dreapta să nu-l audă cineva- a inventat chestia asta cu
cancerul să mă omoare prin înfometare! Nu-mi dă să mănânc, tinere, începe
el să plângă, şi mie mi se făcu milă de el… Numai orăşean să nu fii, Bătrâne,
acolo în sat la noi ţărăncile-şi îngrijesc bărbaţii ca pe copiii lor, îi spală, îi
primenesc, le fac mămăliga la timp, le pune masa la timp, se culcă cu ei la
timp, nu-i îmbolnăvesc de nervi până găsesc prezervative! şi ştii, Bătrâne, cei
spun cancerosului? Domnule, dă-le dracului de medicamente că nu-ţi fac
nici un bine, îţi las pălinca asta aici sub pat, îi tragi în fiecare zi câte două
păhărele şi dup-aia bagi nasul în frigider şi-ţi alegi ce-ţi place şi trage-i până
te saturi!
A făcut aşa, mă scuzaţi, cam vreo săptămână, până s-a pus omul pe
picioare. Peste câtva timp mă întâlnesc cu el şi-mi zice: tinere, n-ai mai venit
pe la mine, am să-ţi dau un mare dar, ţi-am pus în secret un cec de cinci mii
cu câştiguri în Dacii, am fost la control şi mi-au dispărut metastazele…S-a
dus dracului cancerul meu… Acu a dracului nu vrea să se mai culce cu
mine…Bagă, domnule, divorţ, dă-o dracului, scuzaţi, s-o sperii un pic…şi-a
154