You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
condamnaseră la moarte la Cluj, ştiam că fusese executat pentru crimele lui,<br />
ştiam că ştie şi tata treaba asta, de fapt el mi-o spusese, el adusese vestea…<br />
Cinci lei intrareaaaaa!- striga el, punând o pâlnie la gură. Lumea senghesuia,<br />
intra veselă şi ieşea tristă, îngrozită. Cineee iese de-aici, striga<br />
managerul, se face mai înţelept, devine mai înţeleptîîî…<br />
Aiurea, zic, ştiu eu poantele astea cu Labirintul, teme afumate: Lumea<br />
ca labirint, Viaţa ca Labirint, gogoşi cu oglinzile concavo-convexe, cu ecrane<br />
simultane…şi totuşi intru, aici a fost greşala mea, c-am intrat ca-n Bolgiile<br />
din Infernul lui Dante…Cred că unchiul Bucsi a vrut să se răzbune pe mine<br />
că nu-i urmasem calea sutanei lui…<br />
Cât am intrat acolo, a apăsat pe un buton şi s-au schimbat toate, pe un<br />
coridor de circa o jumătate de metru se deschidea un culuar care n-avea<br />
capăt, mergea aşa cât orizontul şi nişte şerpi din oglinzile din părţi întindeau<br />
gurile spre mine şi fluierau cu limbile lor aeriene pe la urechile mele.<br />
Agresiune morală, zic, societăţile trecute păcătuiau prin agresiunea fizică,<br />
cunoaştem chestia cu Galileo, cu Giordano, cu rugul, cu securea, cu<br />
Brâncoveanu, managerul ăsta procedează mai subtil, agresiune morală, te<br />
agasează până te înnebuneşte, până te îndobitoceşte, până-ţi desgărdineză<br />
creierul…<br />
Apare apoi Marika, era acolo culcată la munte pe iarbă, era vară,<br />
mirosea a fân, a flori, a parfum de lavandă, parfumul ei preferat care te<br />
înnebunea cu mirosul lui…Marika era întinsă pe spate în rochia ei de pânză<br />
topită, privea cerul, aduna din albastrul lui puf de păpădie şi-l sufla în<br />
vânt…Marika!- strig eu- ce-i cu tine aici? Sărisem şi eu dincolo, în oglindă, şi<br />
o îmbrăţişasem. Ea se uită la mine speriată şi mi-o retează scurt: lasă-mă,<br />
Mihaly, că sunt supărată pe tine, n-ai vrut să vii la înmormântarea mea! Ce să<br />
văd acolo?- o imploram eu. Pe mine!- striga ea. Dar eu nu voiam să te văd<br />
aşa, să te ştiu aşa! Pleacă!- zice ea supărată- lasă-mă aici în lumea mea…şi<br />
deodată apare un sat, o fanfară, cântec liric de alămuri, o căruţă, câteva femei<br />
în ea, doliu, tot satul în doliu, în căruţă un sicriu, flori pe lângă el, printre ele<br />
se vedea faţa Marikăi, palidă, dar frumoasă, parcă dormea, parcă visa, parcă<br />
se săruta, aşa cu ochii închişi…<br />
Totul curgea la vale spre cimitir, tot satul, toate lacrimile, toate<br />
durerile, toţi copiii, toate apele, toate frunzele, în special frunzele, se scuturau<br />
ca toamna şi, luate de vânt, zburau la vale, zburau, zburau…Doamneee, e<br />
timp de baladă, unde-o duci, Doamnee, unde-o duci Tu, odată cu<br />
frunzeleeee?…<br />
Deodată oglinzile alea idioate care te lungeau la infinit de nu-ţi mai<br />
vedeai capul şi picioarele, te făcea un fel de fir de om lung, apoi dacă mişcai<br />
o clipă, îţi vedeai ochii ca de broască, cu capul turtit, oval, rotund…Sau te<br />
scuturau şi te umflau cât un balon uriaş, te lăţeau şi te deformau ca pe o<br />
fantomă din închipuirile copilăriei…<br />
151
Change language