NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

da seama şi vor veni la mine, eu în acest oraş nu voi mai călca în viaţa mea!
Probabil că la acestă oră mă caută directorul să-mi facă dreptate sau ăia la
care-am fost eu în audienţe să-mi ceară date concrete: cum a fost, cum s-a
întâmplat, chestii de-astea care nu mă mai interesează. “Toarce, nu alta, nene,
mă! Să moară Veta, ia ascultaţi-o şi dumneavoastră, m-a costat o mie jumate
şi-o damigeană cu vin toată afacerea, până nu dai, nu iai! Cu ailaltă muream
de foame, stăteam cu ea mai mult pe la garaj, nea Mărin ăsta e şef de garaj,
oameni suntem, că plecase unu de la Autobază, îl băgaseră la zdup pentru furt
şi-i rămăsese Mariţa văduvă: nea Mărine, îi zic eu, mişc şi eu din urechi , ca
omu, o sută, două, ce sută, bă, zice, o mie nu zici tu, şi jumătate,bine, nea
Mărine, facem afacerea, mă duc şi mă împrumut şi viu cu damigeana şi cu
mia jumate la garaj şi gata, pui mâna pe Mariţa! Să moară Veta dacă nu e
aşa!” “Maşină bună, i-o laud eu, are motor nou!” “Aş, îmi răspunde el, acu
toarce, acu face fasoane! Ca femeia văduvă, până-i afli toate melicurile!”
,Îar tăcurăm, urcam nişte serpentine abrupte şi şoferul era atent la
volanul lui. Se zăreau pe fereastră stânci prăpăstioase, hăuri adânci şi coame
de dealuri potolite cu câte-o stână spânzurată în vârful lor în care ardea o
vatră de foc. Pe parbriz, jos la bord, şoferul îşi lipise o colecţie de ilustrate
japoneze cu fete care-ţi fac cu ochiul pe care eu le vedeam în farurile
maşinilor care ne depăşeau. ,Îmi pusesem în gând ca de fiecare dată când
trece câte-o maşină să privesc o ilustrată. ,În mijloc nebunul pusese Cina cea
de taină, sfinţii ăia care se ospătau la masă stăteau lângă nişte fete goale în
diferite poziţii obscene, aşezate de o parte şi de alta; unele îţi făceau cu
ochiul, altele, privite din alt unghi, îşi schimbau poziţia, pline de lascivitate.
“Unde vă uitaţi, mă întrebă el, la expoziţia mea? Să moară Veta, am
amestecat sacrul cu profanul, pui tu sfinţii la masă cu gagicilii- astea, ai că
eşti nebun, bă Mireo, mi-a zis o fufă de la Platforma chimică care face naveta
în oraş şi o mai iau şi eu din când în când la cabină. Fă, i-am zis, le vezi tu peastea?
N-aş da nici una pe tine, astea femei, nu tu!”
Pe cer undeva deasupra noastră o stea făcu un arc de cerc, stingânduse-n
neant. “Domnule, mi se adresă Mirea-ăsta trecând de la un subiect la
altul, ce părere aveţi de farfuriile zburătoare?” “Ce părere să am, nici o
părere, problema rămâne în discuţie…” “Păi, bine, măi, nene, să moară Veta,
mata ai auzit de lespedea de pe mormântul lui Pascal? Ce dracu, domnule, să
moară Veta, e posibil ca acum nu ştiu câte mii de ani să fi fost cosmonauţi şi
ăştia din ziua de astăzi de-abia se screm s-ajungă pe lună?” “Sunt lucruri pe
care nu le pătrundem cu mintea noastră, pământul ca şi cosmosul ca de altfel
şi viaţa noastră mai au multe enigme de dezlegat, îmi dădui eu cu părerea,
sunteţi însurat?”, îl întrebai eu mai mult în glumă. “Eu?- se strâmbă el la
mine, crezi c-am băut gaz, nene, să moară Veta dac-oi face prostia asta
vreodată, nuuu, nene, nu! Am fost şi eu două zile cu una de la Alimentara şi
ce crezi că-mi făcea, domnule? Să moară Veta dacă nu-ţi spun drept, se-
141