NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

ucurat foarte mult. Sora mea m-a luat şi ea la rost: “Tu, frate, până când mai
stai aşa încurcat, n-ar trebui să-ţi descurci viaţa? Na, zice ea, bani pentru
divorţ şi termină odată! Ce mai aştepţi de la o femeie care te-a băgat la
puşcărie? Ar trebui să fii un prost dacă o mai iubeşti şi acum după câte ţi-a
făcut!” Eu am tăcut, poate că soru-mea avea dreptate dar nu i-am dat niciun
răspuns, a doua zi de dimineaţă am luat copiii şi am plecat la Târgu-Mureş.
Într-un fel mi se făcuse greaţă de acest oraş; aici o cunoscusem pe Iulia,
rătăcit sufleteşte după povestea cu Agneta, fără experienţa vieţii, imediat după
armată. Mă săturasem să mai trăiesc singur, să-mi fac mâncare sau să umblu
prin toate bodegile cu fel de fel de lichele. Pe atunci Iulia era vânzătoare la o
cofetărie, acolo am cunoscut-o eu, am intrat cu un coleg, şi el tot şofer ca
mine, de fapt voisem să servim ceva la un restaurant apropiat dar n-aveam
bani prea mulţi de cheltuială şi am intrat în cofetărie. “Hai, Mihaly, să-ţi fac
cinste cu o prăjitură!”, zice colegul meu şi până să ne dezmeticim noi şi
intrasem aici. “Cu ce ne puteţi servi?”- o întreabă colegul meu pe una dintre
vânzătoare, căci erau două. “Cu plăcinte cu brânză!”- zice Iulia şi începe să
râdă la colega ei şi-mi zâmbeşte şi mie. Eu i-am cerut două porţii şi ne tragem
la o masă să le servim. Prietenul meu, un pui de şmecher, îmi şopteşte la
ureche: “Bă, Mihaly, mişto gagică, bă, are un bulan a-ntâia!” “Lasă-mă,
domnule, în pace cu muierile tale, tu pe toate le faci gagici mişto, mai lasă-le
dracului de femei că o să-ţi mănânce capul! Bruma asta de salariu pe care-am
luat-o nu-ţi ajunge cu ele!” Luasem şi noi prima leafă de şoferi din viaţa
noastră şi ăla îşi cumpărase o şapcă de-astea care erau la modă, în cinci
colţuri, şi eu o jachetă, un fel de canadiană trei sferturi şi mă îmrăcasem cu
ea. “Domnişoară, zice ăla, aşa pe nepusă masa, când ieşiţi din tură?” Iulia se
tot fâţâia pe lângă o masă de lângă noi, se făcea c-o şterge cu o cârpă în mână,
avea un spate lat şi o fustă scurtă, srtânsă bine la mijloc în care se pierdeau
nişte picioare frumoase cu nişte pulpe bălane ca spuma laptelui. “De ce mă
întrebaţi?”- se întoarse ea, dezvelindu-şi nişte dinţi frumoşi, albi, punând în
mişcare buzele cărnoase de culoarea vişinei coapte. “Uite-aşa!- îi răspunse
prietenul meu,- poate facem o plimbare prin parc sau mergem la o chermeză
că e sâmbătă seara!” Ea începe să râdă: “I-auzi, dragă, ce zic dumnealor, se
adresă ea colegei care stătea de după tejghea şi număra nişte bani. “Ce?”-
întrebă aia distrată, făcându-i şmechereşte cu ochiul, crezând că noi n-o
vedem. “Ne invită la chermeză sau la film!” “Păi ce rulează?” “Ce-o fi, parcă
era “Căderea Berlinului!” “De ce să nu mergem, răspunse aia de acolo, dar
eu parcă l-am mai văzut!”
Eu am fost la film cu Iulia şi colegul meu cu cealaltă s-au dus pe valea
Mureşului, la marginea oraşului “ să adminţre natura”, ziceau ei.La film am
intrat în discuţii cu Iulia, era şi ea tot de la ţară şi asta mi-a plăcut mult, îmi
intrase în cap că fetele de la oraş sunt mai pervertite, mai false…
13