NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

ei afectiv de care soţul ei n-a vrut să ţină seama. O fi iubit-o, nu ştiu eu, dar
nu i-a dovedit-o niciodată! Numai banii pe care-i aducea acasă nu erau
suficienţi, trebuia să mai vină şi cu acea căldură sufletească de care are nevoie
un cămin. A luat-o la braţ vreodată, a plimbat-o pe marele bulevard, a dus-o
la dans, la film, la teatru, la operă? Am aici o serie întreagă de documente de
la intreprinderea la care lucrează, pe unele din ele le-am pus la dispoziţia
judecătoriei, pe altele le pot pune acum. Tovarăşul Kiraly Mihaly, în această
perioadă nu-şi mai făcea serviciul conştiincios, se apucase de băutură, venea
acasă târziu şi adeseori îşi bătea soţia; am două certificate medicale eliberate
de Policlinica judeţeană care atestă că în două rânduri numita Iulia Kiraly a
avut urme de vătămare corporală, lăsate brutal de mâinile acestui om. Desigur
că nu mai poate fi vorba de o împăcare, ar fi imposibil ca aceşti oameni să-şi
mai revină din rătăcirile lor. Eu propun însă, având în vedere circumstanţele
atenuante ale petentei ca să-i fie încredinţaţi amândoi copiii şi locuinţa spre
folosinţă. ,În cazul în care tovarăşa Iulia Kiraly nu le va asigura copiilor o
educaţie corespunzătoare şi o bună creştere, propun tribunalului să
împuternicească comisia de tutelă să hotărască soarta copiilor!”
Până la un puct îmi plăcu peroraţia avocatei Pomană, avea în vorbire
ceva agresiv, răscolitor, contrastând cu faţa ei de copil, liniştită şi dulce; nu
mi-am închipuit niciodată că o fată tânără cum e ea, ieşită proaspăt de pe
băncile facultăţii, poate să aducă argumente de peste tot, din literatură, din
medicină, din etică, din activitatea zilnică, pentru a susţine actul acela
nesăbuit al Iuliei… Propunerea precum copiii şi casa să rămână la ea m-a
scandalizat enorm; a şters de pe faţa Iuliei tot noroiul, toată mocirla şi le-a
aruncat pe faţa mea. Spânache a observat acest lucru şi la terminarea
ultimelor ei vorbe el izbucni, nestăpânit cu o vervă demenţială:
“Da, onorată instanţă, avocata Pomană amestecă literatura cu viaţa,
vine cu citate din Victor Hugo, care a trăit cu un secol în urmă, să justifice
imoralitatea unei femei. Mai trebuia s-o urce pe soclu ca pe Emma Bovari şi
atunci, cu acest argument, numita Iulia Kiraly este achitată, absolvită de vină,
o vină pe care o incriminează şi un orb. Avocata Pomană a uitat că noi astăzi
trăim în socialism şi cuvintele lui Victor Hugo nu prea se mai potrivesc
calapodului nostru, numita Iulia Kiraly a uitat că a semnat un act de căsătorie
care o obliga să-i fie numitului Kiraly Mihaly o soţie cinstită şi devotată şi să
se dedice creşterii şi educării celor doi copii. Să mă scuzaţi, dacă vă întreb,
tovarăşa Pomană, dumneavoastră de ce nu v-aţi căsătorit până acum?”
“,Întrebarea de faţă, interveni judecătoreasa , nu face obiectul procesului
nostru şi se respinge!” “Ştiu că nu e obligată să răspundă, dar i-am pus
această întrebare fiindcă are legătură cu acest caz. Tovarăşa Pomană a iubit
un bărbat care a părăsit-o pentru o altă femeie şi din informaţiile mele a ţinut
foarte mult la el. Acum de faţă se judecă acelaşi caz, dar ceva mai grav,
pentru că sunt doi copii la mijloc. Iulia Thot, căci aşa ochema înainte de
126