NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

Clădirea Comitetului judeţean de partid era aşezată în centrul oraşului,
are un stil aparte faţă de celelalte blocuri; când priveşti de afară ai impresia că
este o jucărie de grădiniţă făcută din cuburi albe, înăuntru, însă, are coridoare
imense cu intrări şi ieşiri pe care nu le bănuieşti, camere şi cămăruţe
repartizate pe secţii şi sectoare, săli de şedinţe, săli de recepţii, biblioteci,
magazii, bufete, cantină, librărie.
Pe portar îl cunoşteam demult, de pe timpul când eram secretar de
uteme la inteprindere, îi ziceam nea Pandele, pe atunci nea Pandele ăsta era
secretar cu propaganda la raion şi ne întâlneam adesea la şedinţele de
instruiri. Ne povestea el adesea cum făcea şedinţe cu bibliotecarele din raion
şi le lua de moţ când nu aveau cititori suficienţi, “Şă faceţi cititori că de-aia
sunteţi plătite”- le spunea el-” de ce la tovarăşa este cititori mulţi…” şi una
dintre ele cu umor, îi pusese numele nenea Este, scrisese în caietul ei nenea
Este cu E mare şi Pandele îi ceruse caietul să vadă dacă a luat notiţe şi dă
peste poreclă, “de ce bă, băieţi, îmi zicea ea mie nenea Este?”- ne întreba
adesea, “pentru că trebuia să zici sunt bă, prostule” îi reproşa în glumă un
coleg.
După desfiinţarea raioanelor, nea Pandele este dat afară şi trecut la
munca de jos din lipsă de studii, mai întâi vânzător de bilete pe un autobuz,
apoi portar la judeţeană. Găsise un vechi prieten de-al lui, se întâlnesc şi ăla îl
întreabă: “Ce mai faci, nea Pandele? Ai îmbătrânit!” “Am îmbătrânit,
tovarăşe!” “Cu munca cum stai?” “Stau prost! Am ajuns vânzător de bilete pe
autobuz!” “O să te luăm la noi la regiunea de partid, avem un post de portar
vacant!” şi nea Pandele ăsta s-a încadrat portar aici. N-ai zice că o ducea rău,
dar îmbătrânise, avea faţa brăzdată de riduri; în costumul lui de portar parcă
era un ostaş din armata catangheză, îşi mai lăsase şi mustaţă, o mustaţă
bătrânească, răsucită la vârf care dăduse în alb.
“Ăăăă, să trăieşti, tovule Mihaly, mi se adresează el mie , nu te-am mai
văzut de-atunci de când ne adunam la propagandă, ce vânt te-aduce pe la
noi?” “Un vânt rece, nea Pandele, un vânt rece-n plină vară, să trăieşti şi la
mai mare, îi zic eu cam ironic, azi portar, mâine ministru!” “Ehei! Râzi de
mine, s-au dus timpurile alea, azi pe lângă originea sănătoasă trebui să ai şi
carte! S-au dus timpurile alea cu astăzi carte nu se cere, să fii prost să ai
putere!
“Aşa este, îi întăresc eu convingerea, mulţi rămăseseră în funcţii nu
pentru că aveau carte ci pentru că aveau relaţii, o vedeam şi eu şi întreaga
suflare de oameni; ceva însă se schimbase în bine: legalitatea, îl măgulesc eu,
am venit pentru o audienţă la tovarăşul prim!” “Ăăăă, păi dacă e-aşa, mergi
repede la camera două zeci şi înscrie-te! şi cu ce problemă?” Nu i-am mai
răspuns, am urcat la camera două zeci şi m-a întâmpinat un tip foarte
antipatic căruia toţi îi ziceau tovarăşu Radu. “,În ce problemă eşti dumneata
la noi?”- mă întreabă el cu o mutră acră, sătul parcă de oameni, sastisit,
115