NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

şi te trezeşti cu ea anapoda, poftim, îi strânsei eu cele două piuliţe, dă-i
drumul acum!”
Belizarie sau Polizarie ăsta sări repede treptele uriaşei scări, apăsă o
manivelă, dădu drumul motorului, care împreună cu buldozerele făceau un
zgomot infernal şi ridică gâtul uriaşei girafe care se plimba în voie pe
deasupra blocurilor neterminate; câţiva zidari chiulangii care stăteau jos acolo
se sculară şi dădură a lehamite din mâini: ia, uite, bă, …le muma-n…, zise
unul din ei, au pornit-o, ăştia ne pun la treabă azi…
După ce mi s-a terminat ziua de lucru, m-am dus la director să văd
cum e cu retrogradarea mea, ăsta dăduse dracului birourile, le întorsese pe
dos, nu ştiu de ce toţi directorii ăştia, când se schimbă, întâi pe birouri căşună,
le ia , le mută, zidesc alţi pereţi, îşi caută locul acela călduţ unde scrie
“director”, apoi trec la reorganizări.
Intrai în acea cameră unde scria proaspăt cu vopsea roşie “director” şi
mă întâmpină un băiat de vreo trei zeci şi ceva de ani, avea o faţă de
domnişoară, bărbierit proaspăt, tuns ca un boxior, cu nişte mâini vânjoase şi
îmbrăcat elegant ca artiştii de cinema. “Pe cine căutaţi dumneavoastră?”- mă
întrebă el ridicându-se de pe scaun şi zâmbindu-mi amical. “Pe tovarăşul
director!”- îi răspunsei eu scurt. “Eu sunt tovarăşul director!- îmi întinse el
mâna- Caraghiorghe mă numesc!” “şi eu, Mihaly!” “,Îmi pare bine!, zise el,
făcându-mi un semn cu mâna să iau un loc pe fotoliu- ce necazuri te-au adus
la noi?” “ E o treabă simplă, tovarăşe director, începui eu să-i povestesc, de
vreo câtva timp am o serie de neplăceri în această intreprindere şi nu ştiu cine
mi le face!” “Da, ascultăm, zise el curios, demonstrându-mi că acolo la
facultatea lor politică au învăţat să pună mai presus de toate dragostea pentru
om şi nevoile lui, mai concret, spuneţi ce vă doare?” “Am avut un concediu
medical de o săptămână- continuai eu- şi azi m-am prezentat la lucru…”
“Foarte bine că v-aţi prezentat, zise directorul, scoţîndu-şi batista din buzunar
şi ştergându-şi sudoarea de pe frunte, şi ce s-a întâmplat?” “Nu e foarte
bine…Că m-am trezit retrogradat…Am găsit pe macaraua mea pe unu
Belizarie sau Polizarie…şi eu ajutorul lui…care lucrez pe ea de aproape
cincispre zece ani…” “Măi, tovarăşe Mihaly, lasă-mă un pic să mă
dezmeticesc şi eu în unitatea asta că parcă sunt legat la ochi, stai un pic să dau
un telefon la sindicat să văd care e chestia- şi îl văzui că puse mâna pe
manivela telefonului şi o învârti de câteva ori- alooo, centrala, cu sindicatul,
tovarăşă, da, da, noul director- apoi către mine- e vreunul tovarăşul Vlad
acolo la sindicat?” “Este tovarăşe director, este!”- repetai eu atent la
convorbirea lor, din care nu înţelegeam mare lucru. “Alooo, tovarăşul Vlad,
la telefon noul director, Caraghiorghe, am un muncitor la mine în birou care
reclamă că a fost retrogradat…cum te cheamă?, mă întrebă el cu telefonul la
ureche… “Kirali Mihaly!”- îi răspunsei eu repede pentru a nu pierde legătura
cu tovarăşul Vlad. “…Kirali Mihaly- reluă el convorbirea, i-aţi aprobat
103