76903885-38129766-Anul-2012-Teodor-Rosca

timpul este extins. Einstein a lansat idea de spaŃiu-timp
continuum, presupunând că gravitaŃia apare ca urmare a
afundării planetelor în această reŃea, curbând-o. Deci
numai reŃeaua aceasta şi ceea ce este deasupra reprezintă
lumea în care trăim. Ce este însă dedesubt? Pentru a
ajunge dincolo este necesar să facem o gaură de vierme.
Putem face analogia cu un măr, sau un torus, unde în
interior se află realitatea spaŃiu-timp, iar în exterior timpspaŃiu.
În spaŃiu-timp avem 3 dimensiuni ale spaŃiului şi
una a timpului, de aceea ne putem deplasa în spaŃiu, în
cele 3 direcŃii, însă suntem fixaŃi în timp, în care nu ne
putem deplasa, decât liniar, curgerea sa fiind asemenea
unui rău. Pe de altă parte, în timp-spaŃiu ne putem mişca
în 3 dimensiuni ale timpului. Acesta este tărâmul viselor,
planul astral, al experienŃelor paranormale, prin care se
poate vedea viitorul şi trecutul. Însă pentru a ajunge în
acest tărâm avem nevoie de o poartă stelară. Pământul
are propriile sale porŃi stelare naturale, prin intermediul
cărora se poate călători în timp. Acesta a fost motivul real
al construirii monumentelor megalitice, cum ar fi cel de
la Stonehenge, sau al piramidelor, în nici un caz ca loc de
veci pentru un rege megaloman, cum încă mai cred unii.
În cartea sa “Cum Să Ne Activăm PercepŃia
Extrasenzorială”, Harold Sherman prezintă povestea
prieteniei sale cu Watkins. În timp ce acesta din urmă
efectua o expediŃie în Antarctica, cei doi au menŃinut un
contact telepatic. După moartea lui Watkins, s-a
constatat, prin citirea jurnalului său, că experienŃele şi
durerile fizice erau transmise prietenului său. Chiar şi
după moartea sa, Watkins a intrat în contact telepatic cu
Sherman, spunându-i că totul se vede ca nişte sfere
concentrice, iar pentru a comunica, a trebuit să găsească
un canal, ceea ce nu a fost tocmai uşor. I-a povestit
94