76903885-38129766-Anul-2012-Teodor-Rosca

spre surprinderea sa, a găsit că la sfârşitul fiecărei
lungimi de undă, se află câte o planetă! Aceste noduri în
oscilaŃii, erau zone de presiune joasă, ce au permis
planetelor să se formeze. De asemenea, el a mai
descoperit că fiecare planetă se află la un număr exact de
diametre solare, în ce priveşte distanŃa faŃă de Soare.
În mod normal, trasăm orbitele planetelor ca fiind
simple elipse, în direcŃia de deplasare, dar trebuie să
înŃelegem că ele sunt Ńinute pe traiectorie de forme sferice
de oscilaŃie, invizibile şi forŃate să se deplaseze pe o
elipsă, de rotaŃia celor două straturi, A1 şi A2. Unele din
sfere sunt mai turtite, formând elipse, datorită faptului că
sistemul solar, în mişcarea sa, este influenŃat de forŃele
din galaxie. Planetele sunt Ńinute pe poziŃie, de sferele
invizibile de energie.
Putem spune deci, că sistemul solar este format din sfere
concentrice, având Soarele în centru!
Şi dacă toate acestea sunt adevărate, atunci ar trebui să
regăsim aceleaşi proporŃii şi în alte sisteme planetare din
galaxie. Primul sistem planetar cu mai mult de două
planete, descoperit, are aceleaşi caracteristici cu al nostru.
Mazeh şi Goldman au observat că pulsarul B1257+12 are
cel puŃin trei planete, orbitând în jurul său, care au
aceleaşi rapoarte relative ca Mercur, Venus şi Pământ,
atât faŃă de steaua centrală, cât şi una faŃă de cealaltă!
Iată deci, foarte, foarte pe scurt felul cum, din punct de
vedere fizic, s-a format Universul şi tot ceea ce este în el.
Dar să nu uităm însă, că toată această creaŃie are un
scop, nu a fost pur şi simplu o joacă fără rost! Scopul ei a
fost crearea lumilor, a cadrului necesar pentru a susŃine
experienŃa multidimensională a vieŃii.
Tot acest sistem este într-o continuă transformare,
57