76903885-38129766-Anul-2012-Teodor-Rosca

adiaŃii. Liniile discrete ale spectrului de energie puteau fi
explicate numai dacă atomii erau excitaŃi într-o mai mare
stare energetică, datorită absorbŃiei căldurii. Apoi această
energie era eliberată şi radiau energie electromagnetică,
pe măsură ce atomul revenea la starea sa iniŃială. Aceste
unităŃi de energie le-a denumit cuante, energia lor fiind
proporŃională cu frecvenŃa radiaŃiei. Conceptul de cuante
de energie a lui Planck, a intrat în conflict cu teoria
clasică a Electromagnetismului a lui Maxwell, care
presupunea că energia electromagnetică se mişca în unde,
în orice cantitate, fie ea cât de mică, în nici un caz
cuantificată. Însă Einstein a confirmat această teorie în
experimente efectuate cu efectul fotoelectric, numindu-le
fotoni cuantici. Adică, a dovedit că lumina este
constituită din particule, pe care le-a denumit fotoni.
În 1905 Rutherford a descoperit nucleul atomic, iar în
1913, Niels Bohr a propus un model al atomului similar
cu un sistem solar în miniatură, în care electronii
orbitează în jurul nucleului, pe nivele (straturi) de
energie. Aceasta, spunea el, explica descoperirile lui
Planck, în sensul că un atom poate exista numai în
anumite stări energetice stabilite. Electronii se pot roti în
jurul nucleului numai pe anumite straturi (nivele) şi pot
sări de pe un strat pe altul. Când electronii sar de pe un
strat superior pe unul inferior, se emite un foton, de o
anumită lungime de undă. Electronul nu se deplasează în
spaŃiul dintre straturi, ci doar sare instantaneu de pe unul
pe celălalt!
Bohr a explicat misterul de ce electronii nu se ciocnesc
de nucleu, prin faptul că ar exista un strat inferior care nu
poate fi depăşit. Şi astfel, ştiinŃa s-a resemnat, dând aceste
explicaŃii puerile la ceea ce a denumit magia fizicii
cuantice!
16