DESCOPERA

O CARTE
Deși se poate spune că astfel de opinii nu își au locul într­o carte de
memorii, eu mă bucur să îi aflu punctul de vedere, deoarece aceste
gânduri nu sunt nejustificate și pot face mai multă lumină în tot ceea ce s­a
întâmplat în perioada comunistă. În acest fel aflam că în primii ani după
terminarea celui de­al doilea razboi mondial autorul reusește (el și mulți
alții) să dea dovadă de rezistență în fața regimului (la început organizând
tabere în cadrul Frățiilor de Cruce, sustrăgând arme din cadrul armatei,
construind adăposturi subterane, ținând legătura cu membrii Frățiilor de
Cruce din toată țara, ascunzând cărți sau materiale interzise, ș.a.m.d.),
dovedind că este un legionar convins. Și deși port un respect total pentru
acest om, nu pot să trec cu vederea faptul că nici legionarii nu au fost ușa
de biserică: au ținut legături strânse cu Germania nazistă, au instigat la
violență și ură, au ucis personalități politice și nu numai. Fiind într­o poziție
neutră nu pot nici să îi condamn, nici să spun că tot ceea ce au făcut poate
fi iertat, deoarece moartea e moarte, nu contează de partea cui ești, iar
scopul nu scuză mereu mijloacele. Totuși Neculai Popa este cunoscut
pentru ideile lui naționaliste ("Aici am găsit oamenii pe care îi
căutam, în mijlocul cărora am legat adevăratele prietenii, oameni capabili
să­şi sacrifice tinereţea, chiar şi viaţa, pentru idealuri măreţe, puse în
slujba neamului, a patriei şi, mai presus de toate, în apărarea bisericii şi a
credinţei în Dumnezeu.”) ce condamna din principiu anumite
personalități politice cum ar fi Carol al II­lea şi Mihai I, fiind apreciați numai
românii autentici și țăranii ("Carol al II­lea şi Mihai I, în ale căror
suflete nu s­a putut vedea nici cea mai mică urmă de respect pentru
poporul român. Ţara a fost pentru ei doar un teren propice pentru a se
îmbogăţi şi a­şi demonstra obedienţa faţă de forţele oculte ce conduceau
omenirea.”)
7