Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
<strong>DESCOPERA</strong><br />
Revista elevilor și profesorilor<br />
din Comisia metodică de istorie – geografie,<br />
aria curriculară “OM ȘI SOCIETATE “<br />
COLEGIUL NATIONAL "ION MAIORESCU"
DIRECTOR, PROF. DELEA MIRELA<br />
DIRECTOR ADJUNCT, PROF. Anton Corina<br />
Coordonatori: ISTORIE<br />
Prof. Bălan Floarea –Cls. XI XII<br />
Prof. Barbu Daniela Cls. IX X<br />
Prof. Sabasanu Mirela Cls. V VIII<br />
Coordonatori: GEOGRAFIE<br />
Prof. Chițu Anca, clasele IX XII<br />
Prof. Voinea Veronica, clasele VVIII<br />
Colectivul de redacție:<br />
Prof. Bălan Floarea<br />
Prof. Chițu Anca<br />
Dorneanu Cristina Clasa a XIa E<br />
Zaharia Andreea Clasa a XIa E<br />
Vlada Andreea Clasa a XIa E<br />
Ciocîrlie Ionuț Clasa a XIa E<br />
Prelucrare informatică: Neagu Costel, Clasa a XIa A<br />
1
Cuprins<br />
I. File de istorie si geografie locală<br />
II. O carte<br />
III. Proiectele noastre<br />
IV. Participanți și premiați la olimpiade și concursuri<br />
V. Gânduri de adolescent<br />
VI. Fotografie în orașul/județul meu<br />
VII. Interviu cu….<br />
VIII. Curiozități<br />
C<br />
N<br />
M<br />
I<br />
2
I.<br />
File de<br />
istorie si<br />
geografie<br />
locala<br />
NATIONAL "ION MAIORESCU"<br />
COLEGIUL<br />
o istorie impletită cu cea a orașului<br />
C<br />
N<br />
M<br />
I<br />
Colegiul de azi este cea mai veche institutie de învatământ a oraşului<br />
Giurgiu fiintând mai întâi ca gimnaziu, apoi ca liceu. Giurgiuvenii siau<br />
dorit o instituţie de învăţământ unde fiii să li se împlinească pe calea<br />
devenirii lor în oameni adevăraţi, iar acest gimnaziu şi apoi liceul lea<br />
oferit din plin acest lucru. El a crescut odată cu oraşul.<br />
Decizia de înfiinţare și totodată de construire a localului gimnaziului a<br />
fost luată în Consiliul Comunal pe baza aprobării Ministerului<br />
Instructiunii Publice și Cultelor la 22 iunie 1868. La 14 iulie 1868 a fost<br />
pusă piatra de temelie și a fost finalizată la 29 octombrie 1869, iar<br />
cursurile sau deschis la 4 noiembrie 1869.Un moment important din<br />
viaţa gimnaziului la constituit acordarea unui nume. Sa optat pentru<br />
numele lui Ion Maiorescu. Decizia a fost luată de Conferinta scolara<br />
a profesorilor din 26 ianuarie 1890 şi aprobată prin decretul regal nr.<br />
1755 din 1890. Din 1896, gimnaziul sa mutat în locația actuală. În<br />
afară de lupta dusă pentru supraviețuire, extindere și modernizare<br />
gimnaziul a avut de înfruntat și vicisitudinile provocate de istorie. O<br />
grea încercarea avea să fie situaţia din Primul Război Mondial, când<br />
întreg oraşul a fost distrus şi ocupat de trupele germano – bulgare, iar<br />
localul liceului a fost transformat în lagăr de prizonieri și a suferit<br />
distrugeri mari.<br />
3
File de istorie si geografie locala<br />
Împrejurările au făcut ca Giurgiul să se implice în<br />
vâltoarea evenimentelor încă din prima zi. Astfel,<br />
chiar în noaptea declarării războiului trei şalupe<br />
româneşti care staţionau în portul Giurgiu, au primit ordin să<br />
torpileze monitoarele austro –ungare aflate în portul Rusciuk,<br />
operaţiune soldată cu scufundarea unui şlep de combustibil.. În<br />
aceeași zi de 15 august 1916, alături de trupele române ce<br />
treceau Carpații se afla și Regimentul 5 Vlaşca, cu sediul la<br />
Giurgiu, care a luptat cu duşmanul la Predeal în zilele de 14/15<br />
august 1916.<br />
C<br />
N<br />
M<br />
I<br />
După respingerea armatei<br />
române peste Carpați, oraşul<br />
Giurgiu a fost puternic bombardat<br />
de artileria inamică de pe malul<br />
drept al Dunării în zilele de 25 şi<br />
26 noiembrie 1916 (stil nou), iar<br />
o zi mai târziu, 27 noiembrie,<br />
oraşul era ocupat de<br />
trupele inamice ce<br />
Liceul „Ion Maiorescu” la 1934<br />
veneau dinspre Zimnicea<br />
şi Rusciuk și putenic distrus de trupele germano – bulgare.<br />
Istoria Gimnaziul Ion Maiorescu din acei ani ilustrează elocvent tragedia<br />
oraşului. Astfel, internatul Gimnaziului a fost afectat de bombardamente, clădirea a<br />
fost transformată în lagăr de prizonieri, iar mobilierul a fost distrus sau împrăştiat.<br />
Acelaşi lucru sa întâmplat şi cu materialul didactic şi cu biblioteca. Numai „câteva<br />
cărţi mai de valoare, care în vălmăşagul evenimentelor de la începutul războiului<br />
au putut fi transportate la liceul Mateiu Basarab, au fost scăpate”. Această situație<br />
a dus la întreruperea cursurilor în anul școlar 19161917. Sa încercat reluarea<br />
cursurilor în cadrul liceului Matei Basarab din Bucureşti., dar fără succes, apoi în<br />
localul şcolii comerciale, în condiţii improprii deoarece aici „trebuiau să se<br />
îngrămădească trei şcoli. În localul propriu cursurile au reînceput în anul şcolar<br />
19181919, după ce autorităţile germane, respectiv „comandatura etapei 276 din<br />
Giurgiu”<br />
4
File de istorie si geografie locala<br />
a decis înapoierea, „spre a fi redat propriei sale<br />
N<br />
întrebuinţări, localul gimnaziului după desfiinţarea C I<br />
M<br />
lagărului de prizonieri”.<br />
Reluarea cursurilor a avut loc după „o luptă aprigă prin<br />
rapoarte, adrese, telegrame, stăruinţe verbale pentru fiecare<br />
clasă, pentru fiecare cameră, pentru fiecare<br />
sală în parte” până ce sa reuşit „smulgerea din ghearele<br />
comandaturii „ (germane) a întregului local. Atunci însă când<br />
au pătruns în interior li sa înfăţişat însă „icoana<br />
adevărată a dezastrului: localul complet ruinat, tencuielile<br />
dărâmate, pereţii ciuruiţi de găuri…”<br />
După ocupaţie, Giurgiu împreună cu judeţul Vlaşca a intrat sub<br />
administraţie germană, fapt care a dus la înrăutăţirea situaţiei populaţiei care a<br />
fost supusă la plata unor amenzi foarte mari, la diferite corvezi pentru trupele de<br />
ocupaţie, rechiziţii forţate,deportări sau chiar execuţii.<br />
Cote au fost puse şi asupra salariilor acelor funcţionari care încă mai erau<br />
în activitate sau reuşiseră să şio reia. Astfel, lui Nicolae Cartojan, director şi<br />
profesor de limba română la un salariu de 345 lei i se reţinea o cotă de 45 lei, lui<br />
Traian Dimitriu care preda ştiinţele naturii, la un salariu de 276 lei i se reţinea<br />
suma de 66 lei, iar lui Scarlat Brăila care preda matematica şi era retribuit cu 276<br />
lei, dar şi desenul şi caligrafia, pentru care primea 180 lei, i se reţinea drept cotă<br />
suma de 96 lei.<br />
În plus față de aceste cote pe salarii, trebuie să menționăm că preotul<br />
George Popescu, profesor de religie, a fost arestat și întemnițat timp de 7 luni, la<br />
Săveni (Ialomița), iar directorul N. Cartojan a fost chemat la poliția germană unde<br />
a fost judecat și amendat pentru delictul că a îndrăznit să trimită prefectului o<br />
adresă prin care îl ruga să ia sub protecția sa biblioteca gimnaziului (8 000 de<br />
volume).<br />
Mai mult decât atât gimnaziul, prin și foștii absovenți, a dat și jertfa<br />
supremă, de sânge. Aceștia au plecat la război cu „tot avântul cald al tinereţii lor”,<br />
plătind însă cu propria viaţă „împlinirea idealului nostru naţional”. În Anuarul<br />
liceului pentru anii 191819 sunt menţionaţi 17 eroi, foști absolvenți ai liceului,<br />
soldaţi şi ofiţeri, căzuţi la datorie în diferite locuri din ţară. Ei fac parte din cei 264<br />
de eroi care sau jertfit pentru ţară din oraşul Giurgiu.<br />
5
File de istorie si geografie locala<br />
În toamna anuluji 1918, România a reintrat în<br />
N<br />
război, iar oraşul Giurgiu trece din nou în prim<br />
C I<br />
planul istoriei noastre, în condiţiile în care Armata<br />
M<br />
franceză a Dunării a trecut Dunărea, în faţa Giurgiului şi s<br />
au aşezat în ostrovul Ramadan.Trupele germane cu<br />
mitraliere, aşezate pe malul grădinii publice au fost învinse.<br />
Gimnaziul Ion Maiorescu, prin elevii săi, este prezent și la<br />
acest eveniment primindui cu entuziasm pe sodații<br />
francezi. În amintirea trecerii trupelor franceze peste<br />
Dunăre, la Giurgiu, în grădina ParcAlei a fost ridicat<br />
un monument.<br />
Jertfa oraşului Giurgiu şi a întregii ţări a adus împlinirea visului de<br />
veacuri al românilor: desăvârşirea formării statului File de istorie si geografie<br />
locala unitar român, formarea României Mari. Neputând să participe direct,<br />
giurgiuvenii au fost totuşi sufleteşte alături de fraţii lor. Astfel, în timp ce la Alba<br />
Iulia se desăvârşea actul Unirii depline, la Giurgiu avea loc sărbătorirea acestui<br />
mare eveniment, mai întâi printrun TeDeum, la biserica Adormirii din centrul<br />
oraşului, apoi printro manifestaţie populară în faţa cazinoului din Parcul<br />
Alei. Deşi în marea lor majoritate giurgiuvenii și gimnaziul Ion Maiorescu, elevi și<br />
corp profesoral, nu au putut participa la Alba Iulia, ei au avut totuşi un ilustru<br />
reprezentant în persoana lui Nicolae Droc Barcian, transilvănean, profesor și<br />
director al gimnaziului, militant neobosit al luptei pentru realizarea statului<br />
naţional unitar român.<br />
Jertfa oraşului și a gimnaziului în lupta pentru apărarea ţării şi pentru<br />
reîntregire naţională a fost recunoscută de către marile puteri, la 18 octombrie<br />
1922, în cadrul unei solemnităţi deosebite, Giurgiu a fost decorat de către statul<br />
francez cu înaltul ordin – Crucea de război cu palmete. Putem să afirmăm, fără<br />
teama de a greși, că anii grei ai Războiului Întregirii, au reprezentat cea mai<br />
grea încercare prin care a trecut acest lăcăș de cultură, încercare pe care a<br />
depășito cu bine și în care a înscris pagini de glorie prin rezistența,<br />
jertfele materiale, jerfele de sânge și susținerea actului de la 1 Decembrie, act<br />
care a adus Întregirea României.<br />
5
File de istorie si geografie locala<br />
După primul război mondial localul liceului este refacut și se<br />
N<br />
reafirmă vechea dorintă a giurgiuvenilor de a avea in orasul lor un<br />
C<br />
liceu, facânduse incercări in acest sens incă din 1920. Dar<br />
M<br />
acest lucru este efectiv realizat atunci cand a fost aprobata de catre<br />
Parlamentul, în mai 1923, Legea de inf. a Liceului ION Maiorescu. Rezultatele<br />
obtinute de elevi dea lungul timpului au justificat hotararea transformarii lui in<br />
Colegiu National in 1996.<br />
2014 – sa finalizat reabilitarea localului liceului<br />
I<br />
Colegiul National "Ion Maiorescu" reabilitat<br />
5
II.<br />
"FAC ORICE PENTRU A SCĂPA DE<br />
AICI"<br />
O carte<br />
( Coborârea în iad, de Neculai Popa)<br />
I<br />
AGAPIE AMENA<br />
Colegiul National ION MAIORESCU<br />
Comunismul, ca orice regim totalitar, are o parte<br />
întunecată legată de modul încare a venit la putere și de felul<br />
cum sa mentinut în acea poziție. Desi inteleg, si<br />
sunt constienta de atrocitatile de care erau in stare<br />
comunistii, din punctul meu de vedere, al unui copil care nu<br />
sa nascut intrun astfel de regim, nu pot sa vad totul doar în<br />
alb și negru, ci mult mai nuanțat. Totusi, revenind la carte,<br />
brutalitatea de care au dat dovadă acei oameni, numiți<br />
generic anchetatori, era pur și simplu colosală. Dar totuși,<br />
oamenii erau cei care dădeau dovadă de cruzime, nu regimul în sine. Consider că<br />
nu trebuie căutate scuze, nu faptul că eram sub comunism a făcut oamenii mai răi,<br />
ci faptul că atunci aveau șansa să își arate adevărata față.<br />
Neculai Popa preia obligația morală de a povesti tot ceea ce sa întâmplat<br />
în anii în care a fost închis. Nu numai pentru a face oamenii să înțeleagă prin ce<br />
chinuri a trecut, dar și pentru liniștea sufleteasca a oamenilor care au avut aceeași<br />
soarta ca și el. Deținuții politici din acea vreme au dat dovada de curaj, ori ținând<br />
piept torturilor, ori murind întrun mod martiric. Neculai Popa include în carte<br />
anumite opinii personale parcă pentru a se răzbuna pe anumite personalități<br />
politice, pe bună dreptate.<br />
6
O CARTE<br />
Deși se poate spune că astfel de opinii nu își au locul întro carte de<br />
memorii, eu mă bucur să îi aflu punctul de vedere, deoarece aceste<br />
gânduri nu sunt nejustificate și pot face mai multă lumină în tot ceea ce sa<br />
întâmplat în perioada comunistă. În acest fel aflam că în primii ani după<br />
terminarea celui deal doilea razboi mondial autorul reusește (el și mulți<br />
alții) să dea dovadă de rezistență în fața regimului (la început organizând<br />
tabere în cadrul Frățiilor de Cruce, sustrăgând arme din cadrul armatei,<br />
construind adăposturi subterane, ținând legătura cu membrii Frățiilor de<br />
Cruce din toată țara, ascunzând cărți sau materiale interzise, ș.a.m.d.),<br />
dovedind că este un legionar convins. Și deși port un respect total pentru<br />
acest om, nu pot să trec cu vederea faptul că nici legionarii nu au fost ușa<br />
de biserică: au ținut legături strânse cu Germania nazistă, au instigat la<br />
violență și ură, au ucis personalități politice și nu numai. Fiind întro poziție<br />
neutră nu pot nici să îi condamn, nici să spun că tot ceea ce au făcut poate<br />
fi iertat, deoarece moartea e moarte, nu contează de partea cui ești, iar<br />
scopul nu scuză mereu mijloacele. Totuși Neculai Popa este cunoscut<br />
pentru ideile lui naționaliste ("Aici am găsit oamenii pe care îi<br />
căutam, în mijlocul cărora am legat adevăratele prietenii, oameni capabili<br />
săşi sacrifice tinereţea, chiar şi viaţa, pentru idealuri măreţe, puse în<br />
slujba neamului, a patriei şi, mai presus de toate, în apărarea bisericii şi a<br />
credinţei în Dumnezeu.”) ce condamna din principiu anumite<br />
personalități politice cum ar fi Carol al IIlea şi Mihai I, fiind apreciați numai<br />
românii autentici și țăranii ("Carol al IIlea şi Mihai I, în ale căror<br />
suflete nu sa putut vedea nici cea mai mică urmă de respect pentru<br />
poporul român. Ţara a fost pentru ei doar un teren propice pentru a se<br />
îmbogăţi şi aşi demonstra obedienţa faţă de forţele oculte ce conduceau<br />
omenirea.”)<br />
7
O CARTE<br />
Dupa prezentarea tinereții lui, apare în scenă adevăratul motiv<br />
pentru care sa hotarat sa scrie această carte, povestirea celor 15 ani de<br />
închisoare și cruzimea cu care a fost tratat în tot acest timp. Din 1949<br />
până în 1964 a fost inchis la Suceava, Pitesti (unde a avut loc cea mai<br />
cumplită „reeducare” din istoria închisorilor din România, cunoscută<br />
sub denumirea de „Fenomenul Piteşti”), Gherla, Târgu Ocna şi Aiud.A<br />
fost eliberat în 1957 şi apoi din nou arestat şi internat în lagărele de<br />
muncă de la „Noua Culme” şi Periprava. Închisoarea Pitești a fost pur și<br />
simplu apogeul terorii și suferinței prin care a trecut autorul, acesta<br />
îndurând așa numita "reeducare prin tortură". La Pitești sau<br />
petrecut numeroase crime împotriva studențimii române însoţite de o<br />
intensă propagandă mincinoasă prin care vina era atribuită victimelor.<br />
Comuniștii sau folosit de slăbiciunea sufletelor tinere, slabe si naive care<br />
nu puteau rezista violenței fizice, pentru a afla informații compromițătoare<br />
și a stopa valul de legionari ce îi voiau îndepărtați de la putere. O metoda<br />
josnică, dar care sa arătat a fi folositoare pentru scopurile lor.<br />
Autorul prezintă întrun mod succint și dureros ororile ce se petreceau în<br />
acea inchisoare: "Închisoarea din Piteşti este cunoscută şi va rămâne în<br />
istorie prin atrocităţile şi crimele ce au fost comise în timpul reeducării.<br />
Am avut norocul sau poate nenorocul de a fi şi eu în această perioadă în<br />
penitenciarul din Piteşti, unde am putut să văd „cum a fost creat omul”,<br />
cu virtuţile sau slăbiciunile sale.”<br />
Nu mulți au reușit să facă față la toate aceste chinuri. Oamenii<br />
mureau pe capete și nici unui gardian, anchetator sau<br />
"reeducat" nu părea să îi pese. Neculai Popa a ajuns sa<br />
fie inapt muncii, boala lui ajungând până la tuberculoză osoasă, care a<br />
fost vindecată cu mare greutate: "Nimeni din cei ce nau cunoscut<br />
măcar o clipă din iadul de la Piteşti nu va putea să înţeleagă sau săşi<br />
imagineze ce se petrecea în sufletul acelor oameni, la care forţa morală<br />
fusese învinsă de neputinţa trupească, speranţa de deznădejde, iar<br />
moartea devenise un privilegiu de care nu oricine putea să aibă parte.”<br />
8
O CARTE<br />
Pentru autor nici perioada de dupa eliberare nu a fost mai usoara.<br />
Avea să își trăiască viața ca fost deținut politic întro lume în care<br />
oamenii erau terorizați de comunism, fiind ocolit, privit cu ură, frică sau<br />
compătimire și având să simtă faptul că tot ceea ce a făcut și tot ce a<br />
îndurat a fost în zadar: "Eliberarea de atunci, ca şi cea din 1957,<br />
nu mia oferit bucuria pe care mio imaginasem în visurile mele din<br />
închisoare. Eram sigur că pseudolibertatea în care intram avea sămi<br />
aducă multe deziluzii şi poate aveam să regret multe, tânjind după<br />
liniştea sufletească din unele perioade ale puşcăriei.”<br />
Astfel, este prezentată partea cea mai întunecată a regimului<br />
comunist. Citind această carte, personal am rămas cu o durere în piept<br />
și un gol în stomac. Nu mia venit să cred câtă ură și răutate poate<br />
exista în unii oameni. Totuși, încetîncet am început să înțeleg ca<br />
aceasta e realitatea, și că totul are un preț, deoarece și acum se pot<br />
vedea urmele comunismului.<br />
Nu vreau sa fiu nihilistă, reginul comunist a avut poate și părțile<br />
lui bune: toata lumea avea un loc de munca stabil, majoritatea avea<br />
destui bani cât să duca o viața decentă, industria era destul de bine<br />
reprezentată, majoritatea autostrăzilor pe care le avem azi sunt de pe<br />
vremea comunismului, Casa Poporului, deși făcută cu mari sacrificii<br />
rămâne totuși o clădire reprezentativă pentru România intrată în Cartea<br />
recordurilor, Romania nu mai avea datorii, fața de acum când jumatate<br />
de populatie e șomeră, industria nu numai ca a stagnat, dar practic<br />
unele ramuri nici nu mai sunt reprezentate, iar în agricultură, Romania<br />
nu mai e nici pe departe ceea ced a fost, iar tranziția nu se<br />
mai sfârșeste.<br />
9
O CARTE<br />
Biografie<br />
În schimb, acum nu mai avem parte de teroare, nu ne mai e frică<br />
de faptul ca am putea face o glumș despre partid și am putea să fim<br />
bagați în puscarie, nu trebuie să mai pretindem un patriotism forțat, nu<br />
suntem sechestrați în propria noastră țară. Acum, cel puțin cu sufletul,<br />
suntem liberi. Și, după cum am putut observa și în cartea lui Neculai<br />
Popa, libertatea este tot ceea ce contează.<br />
10
III.<br />
Sesiune comunicari<br />
Proiectele<br />
noastre<br />
11
IV.<br />
Participanți și premiați<br />
la olimpiade<br />
și<br />
concursuri
V.<br />
Gânduri<br />
de adolescent<br />
Patru ani de liceu...<br />
„Nu vei gasi niciodata timp liber pentru ceva. Daca vrei timp, trebuie sa iti faci timp.”<br />
Asa de repede trece timpul! Parca ieri am<br />
inceput clasa a noua si iatama acum terminand<br />
clasa a douasprezecea! Imi amintesc totul atat de<br />
bine...cum am spus, parca ieri am trait acele<br />
emotii, parca ieri a trebuit sa ma despart de colegii<br />
alaturi de care am petrecut opt ani din viata mea<br />
de elev si sa ma integrez intro noua lumeColegiul National „Ion<br />
Maiorescu”.<br />
Inceputul a fost dificil. Ma vedeam asa de mica fata de cladirea<br />
liceului caremi parea fara margini. Simteam ca ma ratacesc. Eram<br />
inconjurata de atatea persoane necunoscute si acest lucru ma facea sa<br />
ma simt singura. Aveam foarte multi colegi de clasa, iar eu eram obisnuita<br />
cu o clasa mai mica, asa cum fusese cea de la scoala generala. Am<br />
avut nevoie de aproximativ doua saptamani pentru a ma obisnui cu noul<br />
colectiv si de ceva mai multa vreme pentru a ma integra. Dupa ce<br />
perioada de acomodare a trecut, am inceput sa iau in serios rolul de elev<br />
de liceu. Am incercat sa dau tot ce am mai bun, sa invat cat pot de mult si<br />
de bine. Unul cate unul, anii au zburat, dar am reusit sa pastrez in inima<br />
amintirea momentelor deosebite ce au contribuit la infrumusetarea<br />
fiecarui an in parte.
Ganduri de adolescent - Patru ani de liceu<br />
Am simtit apropierea doamnei diriginte si a celorlalti profesori, am<br />
vazut efortul pe care dumnealor lau facut in fiecare zi pentru a ne modela<br />
intelectual si moral. Le multumesc pentru fiecare lectie de viata pe care neau<br />
dato, pentru fiecare sfat, pentru fiecare corijare! Le multumesc pentru modul<br />
in care au reusit sa se detaseze de problemele personale, dovedinduse<br />
puternici si capabili de sacrificiu pentru a invata generatii la rand.<br />
Din clasa a noua pana in clasa a unsprezecea, mam calificat la<br />
olimpiada nationala de limba franceza. Am trait momente frumoase, am<br />
inteles ca, daca ne umplem viata cu nimicuri, nu mai avem timp pentru ceea<br />
ce este esential, insa, am vazut ca, daca stabilim niste prioritati, timpul<br />
ramane de partea noastra. Este important ca timpul sa ne devina aliat. Acest<br />
lucru nu se poate realiza decat daca alegem sa renuntam la toate<br />
preocuparile ce nu ne aduc niciun beneficiu. Nu poate exista performanta<br />
fara sacrificiu. Daca vom adopta o atitudine de automultumire, va fi inevitabila<br />
stagnarea, ne vom descoperi chiar intrun regres. De aceea, am hatarat sa<br />
vad mereu ca este loc pentru „mai bine” in viata mea, sa vad ca este necesar<br />
sa ma autodepasesc.<br />
In general, sunt multumita de cei patru ani de liceu, de relatia pe care<br />
am avuto cu profesorii si cu colegii. Totusi, cum intotdeauna exista ceva ce<br />
ar putea aduce un plus procesului educativ, consider ca nu mi se va lua in<br />
nume de rau daca voi scrie cate un mic sfat atat pentru profesori, cat si<br />
pentru elevi.<br />
Miar placea ca profesorii sa nu mai acorde atat de mare importanta<br />
evaluarii elevilor pe grupe. Adevaratele cunostinte si aptitudini ale elevului<br />
reies din evaluarea individuala, nu din munca in echipa. De cele mai multe<br />
ori, se intampla sa munceasca un singur elev si toata echipa sa fie evaluata<br />
pentru munca acestuia. Cel care sia facut cu adevarat datoria, nu are nimic<br />
de pierdut, dar ceilalti, in afara de nota mare, nu sau ales cu nimic, nau<br />
dobandit nici informatii, nau avut nici satisfactia de a fi rasplatiti pentru<br />
propriul, efort.
Ganduri de adolescent - Patru ani de liceu<br />
Pe elevi ii sfatuiesc sa devina responsabili. Joaca, glumele si<br />
neseriozitatea nu mai au ce cauta in viata unui tanar ce doreste sa devina<br />
o persoana matura, echilibrata. De asemenea, copiatul la teste si<br />
examene nu reprezinta altceva decat o dovada a lipsei de respect fata de<br />
sine si fata de propriul viitorul.<br />
In concluzie, pot afirma ca anii de liceu sunt speciali. Daca ne lasam<br />
prelucrati de fiecare experienta pe care o traim, daca invatam totul la timp,<br />
daca suntem dispusi sa devenim responsabili, anii de liceu reprezinta<br />
perioada in care putem inflori, perioada ce ne poate contura viitorul.<br />
Asan Marina-Damaris<br />
clasa a XII-a E
Ganduri de adolescent - Asteptari<br />
Asteptari<br />
Toti cetateniinei tari au asteptari de la statul in care traiesc, unii mai<br />
mari, iar altii mai mici. Nu toti cetatentii au curajul sa spuna ceea ce cred,<br />
iar acest lucru imi aminteste de o perioada controversata a tarii. Ca<br />
cetatean al Romaniei, este normal sa am anumite asteptari din partea<br />
conducatorului, oamenilor care ne reprezinta, dar si din partea cetatenilor<br />
In primul rand, statul este obligat sa asigure posibilitatea de a duce o<br />
viata mai buna, dar din pacate nu toata lumea cunoaste acest aspect.<br />
Tara in care locuiesc ar trebui condusa de un Om adevarat, care sa fie<br />
capabil sa apere atat interesele tarii cat si interesele cetatenilor. Acesta<br />
trebuie sa creada in Constitutie si sa o urmeze cu strictete, fara exceptii<br />
sau abateri, sa nu se creada mai presus de lege sau sa faca abuz de<br />
puterea detinuta. In ultimiisprezece ani, de cand sunt eleva, legile<br />
referitoare la invatamant, si anume examene nationale, bacalaureat si<br />
admitere sau schimbat in fiecare an. Imi doresc un sistem al<br />
invatamantului stabil din acest punct de vedere, chiar daca nu este<br />
posibil. In opinia mea, statul ar trebui sa puna in vigoare o lege conform<br />
careia terminarea celor douasprezece clase sa fie obligatorie si efectiv<br />
gratuita. Romania se afla pe primul loc intrun top al Uniunii Europene, dar<br />
din pacate, acest loc nu ne face cinste. Conform unui raport al Comisiei<br />
Europene, Romania ocupa locul intai in topul analfabetismului. In anul<br />
2014, 6% din populatia tarii este reprezentata de analfabeti, cauzele fiind<br />
multiple, cea mai frecvent intanlita fiind lipsa resurselor financiare.