DESCOPERA

DESCOPERA
Revista elevilor și profesorilor
din Comisia metodică de istorie – geografie,
aria curriculară “OM ȘI SOCIETATE “
COLEGIUL NATIONAL "ION MAIORESCU"

DIRECTOR, PROF. DELEA MIRELA
DIRECTOR ADJUNCT, PROF. Anton Corina
Coordonatori: ISTORIE
Prof. Bălan Floarea –Cls. XI­ XII
Prof. Barbu Daniela­ Cls. IX­ X
Prof. Sabasanu Mirela ­Cls. V­ VIII
Coordonatori: GEOGRAFIE
Prof. Chițu Anca, clasele IX­ XII
Prof. Voinea Veronica, clasele V­VIII
Colectivul de redacție:
Prof. Bălan Floarea
Prof. Chițu Anca
Dorneanu Cristina ­ Clasa a XI­a E
Zaharia Andreea ­ Clasa a XI­a E
Vlada Andreea ­ Clasa a XI­a E
Ciocîrlie Ionuț ­ Clasa a XI­a E
Prelucrare informatică: Neagu Costel, Clasa a XI­a A
1

Cuprins
I. File de istorie si geografie locală
II. O carte
III. Proiectele noastre
IV. Participanți și premiați la olimpiade și concursuri
V. Gânduri de adolescent
VI. Fotografie în orașul/județul meu
VII. Interviu cu….
VIII. Curiozități
C
N
M
I
2

I.
File de
istorie si
geografie
locala
NATIONAL "ION MAIORESCU"
COLEGIUL
o istorie impletită cu cea a orașului
C
N
M
I
Colegiul de azi este cea mai veche institutie de învatământ a oraşului
Giurgiu­ fiintând mai întâi ca gimnaziu, apoi ca liceu. Giurgiuvenii si­au
dorit o instituţie de învăţământ unde fiii să li se împlinească pe calea
devenirii lor în oameni adevăraţi, iar acest gimnaziu şi apoi liceul le­a
oferit din plin acest lucru. El a crescut odată cu oraşul.
Decizia de înfiinţare și totodată de construire a localului gimnaziului a
fost luată în Consiliul Comunal pe baza aprobării Ministerului
Instructiunii Publice și Cultelor la 22 iunie 1868. La 14 iulie 1868 a fost
pusă piatra de temelie și a fost finalizată la 29 octombrie 1869, iar
cursurile s­au deschis la 4 noiembrie 1869.Un moment important din
viaţa gimnaziului l­a constituit acordarea unui nume. S­a optat pentru
numele lui Ion Maiorescu. Decizia a fost luată de Conferinta scolara
a profesorilor din 26 ianuarie 1890 şi aprobată prin decretul regal nr.
1755 din 1890. Din 1896, gimnaziul s­a mutat în locația actuală. În
afară de lupta dusă pentru supraviețuire, extindere și modernizare
gimnaziul a avut de înfruntat și vicisitudinile provocate de istorie. O
grea încercarea avea să fie situaţia din Primul Război Mondial, când
întreg oraşul a fost distrus şi ocupat de trupele germano – bulgare, iar
localul liceului a fost transformat în lagăr de prizonieri și a suferit
distrugeri mari.
3

File de istorie si geografie locala
Împrejurările au făcut ca Giurgiul să se implice în
vâltoarea evenimentelor încă din prima zi. Astfel,
chiar în noaptea declarării războiului trei şalupe
româneşti care staţionau în portul Giurgiu, au primit ordin să
torpileze monitoarele austro –ungare aflate în portul Rusciuk,
operaţiune soldată cu scufundarea unui şlep de combustibil.. În
aceeași zi de 15 august 1916, alături de trupele române ce
treceau Carpații se afla și Regimentul 5 Vlaşca, cu sediul la
Giurgiu, care a luptat cu duşmanul la Predeal în zilele de 14/15
august 1916.
C
N
M
I
După respingerea armatei
române peste Carpați, oraşul
Giurgiu a fost puternic bombardat
de artileria inamică de pe malul
drept al Dunării în zilele de 25 şi
26 noiembrie 1916 (stil nou), iar
o zi mai târziu, 27 noiembrie,
oraşul era ocupat de
trupele inamice ce
Liceul „Ion Maiorescu” la 1934
veneau dinspre Zimnicea
şi Rusciuk și putenic distrus de trupele germano – bulgare.
Istoria Gimnaziul Ion Maiorescu din acei ani ilustrează elocvent tragedia
oraşului. Astfel, internatul Gimnaziului a fost afectat de bombardamente, clădirea a
fost transformată în lagăr de prizonieri, iar mobilierul a fost distrus sau împrăştiat.
Acelaşi lucru s­a întâmplat şi cu materialul didactic şi cu biblioteca. Numai „câteva
cărţi mai de valoare, care în vălmăşagul evenimentelor de la începutul războiului
au putut fi transportate la liceul Mateiu Basarab, au fost scăpate”. Această situație
a dus la întreruperea cursurilor în anul școlar 1916­1917. S­a încercat reluarea
cursurilor în cadrul liceului Matei Basarab din Bucureşti., dar fără succes, apoi în
localul şcolii comerciale, în condiţii improprii deoarece aici „trebuiau să se
îngrămădească trei şcoli. În localul propriu cursurile au reînceput în anul şcolar
1918­1919, după ce autorităţile germane, respectiv „comandatura etapei 276 din
Giurgiu”
4

File de istorie si geografie locala
a decis înapoierea, „spre a fi redat propriei sale
N
întrebuinţări, localul gimnaziului după desfiinţarea C I
M
lagărului de prizonieri”.
Reluarea cursurilor a avut loc după „o luptă aprigă prin
rapoarte, adrese, telegrame, stăruinţe verbale pentru fiecare
clasă, pentru fiecare cameră, pentru fiecare
sală în parte” până ce s­a reuşit „smulgerea din ghearele
comandaturii „ (germane) a întregului local. Atunci însă când
au pătruns în interior li s­a înfăţişat însă „icoana
adevărată a dezastrului: localul complet ruinat, tencuielile
dărâmate, pereţii ciuruiţi de găuri…”
După ocupaţie, Giurgiu împreună cu judeţul Vlaşca a intrat sub
administraţie germană, fapt care a dus la înrăutăţirea situaţiei populaţiei care a
fost supusă la plata unor amenzi foarte mari, la diferite corvezi pentru trupele de
ocupaţie, rechiziţii forţate,deportări sau chiar execuţii.
Cote au fost puse şi asupra salariilor acelor funcţionari care încă mai erau
în activitate sau reuşiseră să şi­o reia. Astfel, lui Nicolae Cartojan, director şi
profesor de limba română la un salariu de 345 lei i se reţinea o cotă de 45 lei, lui
Traian Dimitriu care preda ştiinţele naturii, la un salariu de 276 lei i se reţinea
suma de 66 lei, iar lui Scarlat Brăila care preda matematica şi era retribuit cu 276
lei, dar şi desenul şi caligrafia, pentru care primea 180 lei, i se reţinea drept cotă
suma de 96 lei.
În plus față de aceste cote pe salarii, trebuie să menționăm că preotul
George Popescu, profesor de religie, a fost arestat și întemnițat timp de 7 luni, la
Săveni (Ialomița), iar directorul N. Cartojan a fost chemat la poliția germană unde
a fost judecat și amendat pentru delictul că a îndrăznit să trimită prefectului o
adresă prin care îl ruga să ia sub protecția sa biblioteca gimnaziului (8 000 de
volume).
Mai mult decât atât gimnaziul, prin și foștii absovenți, a dat și jertfa
supremă, de sânge. Aceștia au plecat la război cu „tot avântul cald al tinereţii lor”,
plătind însă cu propria viaţă „împlinirea idealului nostru naţional”. În Anuarul
liceului pentru anii 1918­19 sunt menţionaţi 17 eroi, foști absolvenți ai liceului,
soldaţi şi ofiţeri, căzuţi la datorie în diferite locuri din ţară. Ei fac parte din cei 264
de eroi care s­au jertfit pentru ţară din oraşul Giurgiu.
5

File de istorie si geografie locala
În toamna anuluji 1918, România a reintrat în
N
război, iar oraşul Giurgiu trece din nou în prim
C I
planul istoriei noastre, în condiţiile în care Armata
M
franceză a Dunării a trecut Dunărea, în faţa Giurgiului şi s­
au aşezat în ostrovul Ramadan.Trupele germane cu
mitraliere, aşezate pe malul grădinii publice au fost învinse.
Gimnaziul Ion Maiorescu, prin elevii săi, este prezent și la
acest eveniment primindu­i cu entuziasm pe sodații
francezi. În amintirea trecerii trupelor franceze peste
Dunăre, la Giurgiu, în grădina Parc­Alei a fost ridicat
un monument.
Jertfa oraşului Giurgiu şi a întregii ţări a adus împlinirea visului de
veacuri al românilor: desăvârşirea formării statului File de istorie si geografie
locala unitar român, formarea României Mari. Neputând să participe direct,
giurgiuvenii au fost totuşi sufleteşte alături de fraţii lor. Astfel, în timp ce la Alba­
Iulia se desăvârşea actul Unirii depline, la Giurgiu avea loc sărbătorirea acestui
mare eveniment, mai întâi printr­un Te­Deum, la biserica Adormirii din centrul
oraşului, apoi printr­o manifestaţie populară în faţa cazinoului din Parcul
Alei. Deşi în marea lor majoritate giurgiuvenii și gimnaziul Ion Maiorescu, elevi și
corp profesoral, nu au putut participa la Alba Iulia, ei au avut totuşi un ilustru
reprezentant în persoana lui Nicolae Droc Barcian, transilvănean, profesor și
director al gimnaziului, militant neobosit al luptei pentru realizarea statului
naţional unitar român.
Jertfa oraşului și a gimnaziului în lupta pentru apărarea ţării şi pentru
reîntregire naţională a fost recunoscută de către marile puteri, la 18 octombrie
1922, în cadrul unei solemnităţi deosebite, Giurgiu a fost decorat de către statul
francez cu înaltul ordin – Crucea de război cu palmete. Putem să afirmăm, fără
teama de a greși, că anii grei ai Războiului Întregirii, au reprezentat cea mai
grea încercare prin care a trecut acest lăcăș de cultură, încercare pe care a
depășit­o cu bine și în care a înscris pagini de glorie prin rezistența,
jertfele materiale, jerfele de sânge și susținerea actului de la 1 Decembrie, act
care a adus Întregirea României.
5

File de istorie si geografie locala
După primul război mondial localul liceului este refacut și se
N
reafirmă vechea dorintă a giurgiuvenilor de a avea in orasul lor un
C
liceu, facându­se incercări in acest sens incă din 1920. Dar
M
acest lucru este efectiv realizat atunci cand a fost aprobata de catre
Parlamentul, în mai 1923, Legea de inf. a Liceului ION Maiorescu. Rezultatele
obtinute de elevi de­a lungul timpului au justificat hotararea transformarii lui in
Colegiu National in 1996.
2014 – s­a finalizat reabilitarea localului liceului
I
Colegiul National "Ion Maiorescu" reabilitat
5

II.
"FAC ORICE PENTRU A SCĂPA DE
AICI"
O carte
( Coborârea în iad, de Neculai Popa)
I
AGAPIE AMENA
Colegiul National ION MAIORESCU
Comunismul, ca orice regim totalitar, are o parte
întunecată legată de modul încare a venit la putere și de felul
cum s­a mentinut în acea poziție. Desi inteleg, si
sunt constienta de atrocitatile de care erau in stare
comunistii, din punctul meu de vedere, al unui copil care nu
s­a nascut intr­un astfel de regim, nu pot sa vad totul doar în
alb și negru, ci mult mai nuanțat. Totusi, revenind la carte,
brutalitatea de care au dat dovadă acei oameni, numiți
generic anchetatori, era pur și simplu colosală. Dar totuși,
oamenii erau cei care dădeau dovadă de cruzime, nu regimul în sine. Consider că
nu trebuie căutate scuze, nu faptul că eram sub comunism a făcut oamenii mai răi,
ci faptul că atunci aveau șansa să își arate adevărata față.
Neculai Popa preia obligația morală de a povesti tot ceea ce s­a întâmplat
în anii în care a fost închis. Nu numai pentru a face oamenii să înțeleagă prin ce
chinuri a trecut, dar și pentru liniștea sufleteasca a oamenilor care au avut aceeași
soarta ca și el. Deținuții politici din acea vreme au dat dovada de curaj, ori ținând
piept torturilor, ori murind într­un mod martiric. Neculai Popa include în carte
anumite opinii personale parcă pentru a se răzbuna pe anumite personalități
politice, pe bună dreptate.
6

O CARTE
Deși se poate spune că astfel de opinii nu își au locul într­o carte de
memorii, eu mă bucur să îi aflu punctul de vedere, deoarece aceste
gânduri nu sunt nejustificate și pot face mai multă lumină în tot ceea ce s­a
întâmplat în perioada comunistă. În acest fel aflam că în primii ani după
terminarea celui de­al doilea razboi mondial autorul reusește (el și mulți
alții) să dea dovadă de rezistență în fața regimului (la început organizând
tabere în cadrul Frățiilor de Cruce, sustrăgând arme din cadrul armatei,
construind adăposturi subterane, ținând legătura cu membrii Frățiilor de
Cruce din toată țara, ascunzând cărți sau materiale interzise, ș.a.m.d.),
dovedind că este un legionar convins. Și deși port un respect total pentru
acest om, nu pot să trec cu vederea faptul că nici legionarii nu au fost ușa
de biserică: au ținut legături strânse cu Germania nazistă, au instigat la
violență și ură, au ucis personalități politice și nu numai. Fiind într­o poziție
neutră nu pot nici să îi condamn, nici să spun că tot ceea ce au făcut poate
fi iertat, deoarece moartea e moarte, nu contează de partea cui ești, iar
scopul nu scuză mereu mijloacele. Totuși Neculai Popa este cunoscut
pentru ideile lui naționaliste ("Aici am găsit oamenii pe care îi
căutam, în mijlocul cărora am legat adevăratele prietenii, oameni capabili
să­şi sacrifice tinereţea, chiar şi viaţa, pentru idealuri măreţe, puse în
slujba neamului, a patriei şi, mai presus de toate, în apărarea bisericii şi a
credinţei în Dumnezeu.”) ce condamna din principiu anumite
personalități politice cum ar fi Carol al II­lea şi Mihai I, fiind apreciați numai
românii autentici și țăranii ("Carol al II­lea şi Mihai I, în ale căror
suflete nu s­a putut vedea nici cea mai mică urmă de respect pentru
poporul român. Ţara a fost pentru ei doar un teren propice pentru a se
îmbogăţi şi a­şi demonstra obedienţa faţă de forţele oculte ce conduceau
omenirea.”)
7

O CARTE
Dupa prezentarea tinereții lui, apare în scenă adevăratul motiv
pentru care s­a hotarat sa scrie această carte, povestirea celor 15 ani de
închisoare și cruzimea cu care a fost tratat în tot acest timp. Din 1949
până în 1964 a fost inchis la Suceava, Pitesti (unde a avut loc cea mai
cumplită „reeducare” din istoria închisorilor din România, cunoscută
sub denumirea de „Fenomenul Piteşti”), Gherla, Târgu Ocna şi Aiud.A
fost eliberat în 1957 şi apoi din nou arestat şi internat în lagărele de
muncă de la „Noua Culme” şi Periprava. Închisoarea Pitești a fost pur și
simplu apogeul terorii și suferinței prin care a trecut autorul, acesta
îndurând așa numita "reeducare prin tortură". La Pitești s­au
petrecut numeroase crime împotriva studențimii române însoţite de o
intensă propagandă mincinoasă prin care vina era atribuită victimelor.
Comuniștii s­au folosit de slăbiciunea sufletelor tinere, slabe si naive care
nu puteau rezista violenței fizice, pentru a afla informații compromițătoare
și a stopa valul de legionari ce îi voiau îndepărtați de la putere. O metoda
josnică, dar care s­a arătat a fi folositoare pentru scopurile lor.
Autorul prezintă într­un mod succint și dureros ororile ce se petreceau în
acea inchisoare: "Închisoarea din Piteşti este cunoscută şi va rămâne în
istorie prin atrocităţile şi crimele ce au fost comise în timpul reeducării.
Am avut norocul sau poate nenorocul de a fi şi eu în această perioadă în
penitenciarul din Piteşti, unde am putut să văd „cum a fost creat omul”,
cu virtuţile sau slăbiciunile sale.”
Nu mulți au reușit să facă față la toate aceste chinuri. Oamenii
mureau pe capete și nici unui gardian, anchetator sau
"reeducat" nu părea să îi pese. Neculai Popa a ajuns sa
fie inapt muncii, boala lui ajungând până la tuberculoză osoasă, care a
fost vindecată cu mare greutate: "Nimeni din cei ce n­au cunoscut
măcar o clipă din iadul de la Piteşti nu va putea să înţeleagă sau să­şi
imagineze ce se petrecea în sufletul acelor oameni, la care forţa morală
fusese învinsă de neputinţa trupească, speranţa de deznădejde, iar
moartea devenise un privilegiu de care nu oricine putea să aibă parte.”
8

O CARTE
Pentru autor nici perioada de dupa eliberare nu a fost mai usoara.
Avea să își trăiască viața ca fost deținut politic într­o lume în care
oamenii erau terorizați de comunism, fiind ocolit, privit cu ură, frică sau
compătimire și având să simtă faptul că tot ceea ce a făcut și tot ce a
îndurat a fost în zadar: "Eliberarea de atunci, ca şi cea din 1957,
nu mi­a oferit bucuria pe care mi­o imaginasem în visurile mele din
închisoare. Eram sigur că pseudolibertatea în care intram avea să­mi
aducă multe deziluzii şi poate aveam să regret multe, tânjind după
liniştea sufletească din unele perioade ale puşcăriei.”
Astfel, este prezentată partea cea mai întunecată a regimului
comunist. Citind această carte, personal am rămas cu o durere în piept
și un gol în stomac. Nu mi­a venit să cred câtă ură și răutate poate
exista în unii oameni. Totuși, încet­încet am început să înțeleg ca
aceasta e realitatea, și că totul are un preț, deoarece și acum se pot
vedea urmele comunismului.
Nu vreau sa fiu nihilistă, reginul comunist a avut poate și părțile
lui bune: toata lumea avea un loc de munca stabil, majoritatea avea
destui bani cât să duca o viața decentă, industria era destul de bine
reprezentată, majoritatea autostrăzilor pe care le avem azi sunt de pe
vremea comunismului, Casa Poporului, deși făcută cu mari sacrificii
rămâne totuși o clădire reprezentativă pentru România intrată în Cartea
recordurilor, Romania nu mai avea datorii, fața de acum când jumatate
de populatie e șomeră, industria nu numai ca a stagnat, dar practic
unele ramuri nici nu mai sunt reprezentate, iar în agricultură, Romania
nu mai e nici pe departe ceea ced a fost, iar tranziția nu se
mai sfârșeste.
9

O CARTE
Biografie
În schimb, acum nu mai avem parte de teroare, nu ne mai e frică
de faptul ca am putea face o glumș despre partid și am putea să fim
bagați în puscarie, nu trebuie să mai pretindem un patriotism forțat, nu
suntem sechestrați în propria noastră țară. Acum, cel puțin cu sufletul,
suntem liberi. Și, după cum am putut observa și în cartea lui Neculai
Popa, libertatea este tot ceea ce contează.
10

III.
Sesiune comunicari
Proiectele
noastre
11

IV.
Participanți și premiați
la olimpiade
și
concursuri

V.
Gânduri
de adolescent
Patru ani de liceu...
„Nu vei gasi niciodata timp liber pentru ceva. Daca vrei timp, trebuie sa iti faci timp.”
Asa de repede trece timpul! Parca ieri am
inceput clasa a noua si iata­ma acum terminand
clasa a douasprezecea! Imi amintesc totul atat de
bine...cum am spus, parca ieri am trait acele
emotii, parca ieri a trebuit sa ma despart de colegii
alaturi de care am petrecut opt ani din viata mea
de elev si sa ma integrez intr­o noua lume­Colegiul National „Ion
Maiorescu”.
Inceputul a fost dificil. Ma vedeam asa de mica fata de cladirea
liceului care­mi parea fara margini. Simteam ca ma ratacesc. Eram
inconjurata de atatea persoane necunoscute si acest lucru ma facea sa
ma simt singura. Aveam foarte multi colegi de clasa, iar eu eram obisnuita
cu o clasa mai mica, asa cum fusese cea de la scoala generala. Am
avut nevoie de aproximativ doua saptamani pentru a ma obisnui cu noul
colectiv si de ceva mai multa vreme pentru a ma integra. Dupa ce
perioada de acomodare a trecut, am inceput sa iau in serios rolul de elev
de liceu. Am incercat sa dau tot ce am mai bun, sa invat cat pot de mult si
de bine. Unul cate unul, anii au zburat, dar am reusit sa pastrez in inima
amintirea momentelor deosebite ce au contribuit la infrumusetarea
fiecarui an in parte.

Ganduri de adolescent - Patru ani de liceu
Am simtit apropierea doamnei diriginte si a celorlalti profesori, am
vazut efortul pe care dumnealor l­au facut in fiecare zi pentru a ne modela
intelectual si moral. Le multumesc pentru fiecare lectie de viata pe care ne­au
dat­o, pentru fiecare sfat, pentru fiecare corijare! Le multumesc pentru modul
in care au reusit sa se detaseze de problemele personale, dovedindu­se
puternici si capabili de sacrificiu pentru a invata generatii la rand.
Din clasa a noua pana in clasa a unsprezecea, m­am calificat la
olimpiada nationala de limba franceza. Am trait momente frumoase, am
inteles ca, daca ne umplem viata cu nimicuri, nu mai avem timp pentru ceea
ce este esential, insa, am vazut ca, daca stabilim niste prioritati, timpul
ramane de partea noastra. Este important ca timpul sa ne devina aliat. Acest
lucru nu se poate realiza decat daca alegem sa renuntam la toate
preocuparile ce nu ne aduc niciun beneficiu. Nu poate exista performanta
fara sacrificiu. Daca vom adopta o atitudine de automultumire, va fi inevitabila
stagnarea, ne vom descoperi chiar intr­un regres. De aceea, am hatarat sa
vad mereu ca este loc pentru „mai bine” in viata mea, sa vad ca este necesar
sa ma autodepasesc.
In general, sunt multumita de cei patru ani de liceu, de relatia pe care
am avut­o cu profesorii si cu colegii. Totusi, cum intotdeauna exista ceva ce
ar putea aduce un plus procesului educativ, consider ca nu mi se va lua in
nume de rau daca voi scrie cate un mic sfat atat pentru profesori, cat si
pentru elevi.
Mi­ar placea ca profesorii sa nu mai acorde atat de mare importanta
evaluarii elevilor pe grupe. Adevaratele cunostinte si aptitudini ale elevului
reies din evaluarea individuala, nu din munca in echipa. De cele mai multe
ori, se intampla sa munceasca un singur elev si toata echipa sa fie evaluata
pentru munca acestuia. Cel care si­a facut cu adevarat datoria, nu are nimic
de pierdut, dar ceilalti, in afara de nota mare, nu s­au ales cu nimic, n­au
dobandit nici informatii, n­au avut nici satisfactia de a fi rasplatiti pentru
propriul, efort.

Ganduri de adolescent - Patru ani de liceu
Pe elevi ii sfatuiesc sa devina responsabili. Joaca, glumele si
neseriozitatea nu mai au ce cauta in viata unui tanar ce doreste sa devina
o persoana matura, echilibrata. De asemenea, copiatul la teste si
examene nu reprezinta altceva decat o dovada a lipsei de respect fata de
sine si fata de propriul viitorul.
In concluzie, pot afirma ca anii de liceu sunt speciali. Daca ne lasam
prelucrati de fiecare experienta pe care o traim, daca invatam totul la timp,
daca suntem dispusi sa devenim responsabili, anii de liceu reprezinta
perioada in care putem inflori, perioada ce ne poate contura viitorul.
Asan Marina-Damaris
clasa a XII-a E

Ganduri de adolescent - Asteptari
Asteptari
Toti cetateniinei tari au asteptari de la statul in care traiesc, unii mai
mari, iar altii mai mici. Nu toti cetatentii au curajul sa spuna ceea ce cred,
iar acest lucru imi aminteste de o perioada controversata a tarii. Ca
cetatean al Romaniei, este normal sa am anumite asteptari din partea
conducatorului, oamenilor care ne reprezinta, dar si din partea cetatenilor
In primul rand, statul este obligat sa asigure posibilitatea de a duce o
viata mai buna, dar din pacate nu toata lumea cunoaste acest aspect.
Tara in care locuiesc ar trebui condusa de un Om adevarat, care sa fie
capabil sa apere atat interesele tarii cat si interesele cetatenilor. Acesta
trebuie sa creada in Constitutie si sa o urmeze cu strictete, fara exceptii
sau abateri, sa nu se creada mai presus de lege sau sa faca abuz de
puterea detinuta. In ultimiisprezece ani, de cand sunt eleva, legile
referitoare la invatamant, si anume examene nationale, bacalaureat si
admitere s­au schimbat in fiecare an. Imi doresc un sistem al
invatamantului stabil din acest punct de vedere, chiar daca nu este
posibil. In opinia mea, statul ar trebui sa puna in vigoare o lege conform
careia terminarea celor douasprezece clase sa fie obligatorie si efectiv
gratuita. Romania se afla pe primul loc intr­un top al Uniunii Europene, dar
din pacate, acest loc nu ne face cinste. Conform unui raport al Comisiei
Europene, Romania ocupa locul intai in topul analfabetismului. In anul
2014, 6% din populatia tarii este reprezentata de analfabeti, cauzele fiind
multiple, cea mai frecvent intanlita fiind lipsa resurselor financiare.