Capitolul III. Alexandra Iancu - Romii in perioada post-decembrista: "Europenizarea" stereotipurilor privitoare la Romi

c. În ultimii ani, putem remarca scăderea violențelor îndreptate împotriva populației rome. Cu
toate acestea, disparitățile sociale și stereotipurile culturale rămân puternic înrădăcinate la
nivelul societății, împiedicând, adesea, aplicarea eficientă a politicilor publice cu privire la
incluziunea socială. Numeroase rapoarte relevă, de pildă, persistența discursurilor
discriminatorii, în ciuda îmbunătățirii climatului social. De altfel, la nivelul sondajelor există
tendințe fluctuante cu privire la opiniile și atitudinile exprimate în raport cu etnicii romi. Un
studiu dezvoltat pe baza datelor Barometrului Incluziunii Romilor (BIR) sugera evoluția
percepțiilor românilor către un grad mai ridicat de toleranță etnică, mai ales atunci când
întrebările vizează participarea minorităților la spațiul public. Datele BIR din 2006 păreau să
sugereze un acord al populației majoritare cu privire la faptul că romii și românii pot locui în
aceeași zonă a localității (86,8%), copiii trebuie integrați în clase mixte (88,1%), căsătoriile
interetnice nu constituie un punct de dezbatere la nivelul societății (76,5%). Date mai recente
sugerează instaurarea unei atitudini de toleranță la nivelul populației în raport cu minoritățile
naționale – 60% dintre români se declară gata să aibă un prieten de etnie romă, 64% un vecin
rom. Dincolo de marjele de eroare ale sondajelor, diferențele recente identificate în alte anchete
sugerează volatilitatea unor astfel de modificări de percepție în funcție de evenimente punctuale
(de ex. scandaluri de presă implicând etnici romi). În 2013, doar 34% dintre români declară că ar
accepta ca un rom să le fie prieten, 41% ar accepta un rom drept coleg la locul de muncă, 48% ar
accepta un rom ca vecin de bloc.
Percepțiile cu privire la romi, gradul de acceptare a acestora în sânul comunităților
rurale sau urbane influențează nu doar traiul de zi cu zi al acestei comunități, ci are efecte
negative cu privire la aplicarea politicilor sociale susținute de către autoritățile statului
român. Începând cu finalul anilor ’90, guvernele au adoptat rând pe rând o serie de politici
gândite a juca rolul de mecanism de diminuare a disparităților sociale. Măsurile întreprinse au
avut scopul de a crește nivelul de trai al populației rome și de diminuare a diferențelor sociale. În
prezent, numeroase programe de tipul „a doua șansă” permit adulților care nu și-au încheiat
învățământul formal să se întoarcă la școală în vederea obținerii unei diplome. Aproximativ 1000
de mediatori școlari au fost instruiți, aproximativ 420-460 lucrează în fiecare an în școli pentru a
limita abandonul școlar și a crește performanța elevilor de etnie romă. Aceste măsuri rămân însă
doar parțial cunoscute de către etnicii romi și suscită critici (adeseori acerbe) în rândul populației
majoritare. Doar 36% dintre cetățenii intervievați în 2011 se declarau de acord cu adoptarea unor
măsuri de discriminare pozitivă – adică adoptarea de măsuri speciale menite să asigure
îmbunătățirea condițiilor de trai ale unor grupuri dezavantajate (de ex. locuri fără taxă la
facultate pentru candidații de etnie romă sau maghiară).
Rezultatele acestor percepții negative sunt ușor de identificat. De exemplu, începând cu 1998
Ministerul Educației a început să aloce un număr de locuri în sistemul universitar pentru
potențialii studenți de etnie romă. În anul universitar 2010-2011, 555 locuri au fost rezervate în
învățământul superior de stat, iar în anul universitar următor locurile rezervate au însumat 564 de
granturi de studiu. Cifrele, adesea disputate, sunt simbolice în raport cu numărul total de granturi
9