Capitolul III. Alexandra Iancu - Romii in perioada post-decembrista: "Europenizarea" stereotipurilor privitoare la Romi

În fapt, gradul de instruire a etnicilor romi reflectă diviziunea instaurată în cadrul
societății românești între romi și ceilalți membri ai comunității. În 2005, doar 5% dintre etnicii
romi absolviseră o formă de educație secundară și doar 0,2% urmaseră o facultate. Comparația
cu restul populației este grăitoare. Mai puțin de jumătate din populația României (45%) se
oprește în procesul educațional mai repede de încheierea celor opt clase gimnaziale, în
comparație cu cei 83% cetățeni de etnie romă care abandonează studiile la o vârstă precoce.
Conform Ministerului Educației, indicatorul abandonului școlar, măsurat la nivelul populației cu
vârsta între 30-34 de ani, a cunoscut o creștere constantă în ultimii ani: de la 8,88% (2002) la
11,42% (2005), 18,1% (2010), cu o prognoză de 25% pentru 2015. Costurile educaționale prea
ridicate pentru familiile rome, necesitatea de a avea încă un salariu în gospodărie și percepția
inutilității continuării studiilor converg în explicitarea părăsirii școlii la vârste fragede. Mai mult,
menținerea unui grad înalt de segregare în școlile frecventate de către copiii romi (estimarea din
2012 a Fondului de Educație pentru Romi era de 13-45%, pe când Comisia Europeană situează
acest prag la 26% în 2014) contribuie la izolarea socială și la descurajarea etnicilor romi în
tentativa de a rămâne integrați în parcursul educațional clasic.
B. LOCURI DE MUNCĂ
Carențele educaționale se reflectă în mod direct în bugetul familiilor rome și în modul în
care reușeșc să asigure traiul de zi cu zi. Ponderea romilor care au un loc de muncă stabil este
semnificativ mai mică în raport cu restul populației (aproximativ 60% din populația stabilă). Încă
din anii 1990, cei mai mulți dintre romi nu reușesc să aibă venituri permanente. Slaba încadrare
profesională este direct legată de absența calificărilor. Dintre romii recenzați în 1992,
aproximativ 80% nu aveau nici o calificare și aproape jumătate nu aveau un loc de muncă stabil.
Analiza Institutului de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) din 1998 relevă pentru finalul primei
decade a postcomunismului că doar 37% dintre romi aveau o formă de calificare modernă, în
acord cu cerințele de pe piața muncii. În ultimii ani, situația ocupațională a romilor nu a cunoscut
îmbunătățiri semnificative. Criza economică a avut un impact real asupra lor, prin stabilizarea și
conturarea diferențelor sociale. În 2011 rata ocupării forței de muncă era la nivelul întregii
populații de 58% și cea a șomajului de 7,6%. Cu toate acestea, șomajul în rândul romilor atingea
48,6%, iar gradul de ocupare a populației era de 35,5%. În fapt, doar 10% dintre romii
intervievați în cadrul unor anchete de teren declarau că au avut un loc de muncă stabil în 2010-
2011, pe când mai bine de jumătate dintre aceștia spuneau că nu au lucrat deloc în perioada
analizată. Conform aceluiași raport, categoriile de persoane care au reușit să obțină o slujbă
ocupă întotdeauna locuri de muncă ce necesită o calificare scăzută: 38% muncitori necalificați,
32% locuri calificate dar slab plătite (muncitori, vânzători), 13% ocupaţii tradiţionale rome.
Progrese marginale cu privire la integrarea forței de muncă se înregistrează doar în cazul
remunerării populației tinere (16-24 ani), care reușește să câștige mai mult decât romii cu vârste
4