Capitolul III. Alexandra Iancu - Romii in perioada post-decembrista: "Europenizarea" stereotipurilor privitoare la Romi

cadrele naționale prevederile directivei.
‣ În cazul francez, Comisia a criticat două măsuri ale guvernului cu privire la încălcarea
dreptului la circulație al etnicilor romi (originari cu precădere din România și Bulgaria).
„Legea referitoare la imigrație, integrare și naționalitate” avea drept scop transpunerea unor
directive menite să reglementeze în principal raportul cu cetățenii unor state terțe, exterioare
Uniunii. Legea franceză însă permitea, în mod explicit, și expulzarea cetățenilor europeni care
au abuzat de sejurul de scurtă durată (de mai puțin de 3 luni). În contextul legii franceze însă
abuzul de sejur rămânea vag definit. Instalarea, de pildă, de tabere ilegale, cererile cu privire
la protecție socială sau suspiciunile cu privire la potențiale infracțiuni erau echivalate cu o
potențială amenințare gravă la adresa securității Franței. Cea de-a doua măsură a guvernului
francez care a suscitat vii dezbateri la nivel european viza o circulară a Ministerului de Interne
din 5 august 2010 adresată prefecților care le cerea acestora să asigure evacuarea taberelor și
caravanelor așezate în mod ilicit pe domeniul public, cu prioritate a celor în care se găseau
etnici romi. Numărul redus de tabere amenajate pentru caravane transforma practic aproape
toate așezările rome în tabere ilegale și permitea astfel evacuarea romilor din spațiile ocupate.
‣ În vederea încurajării reîntoarcerii în țară a cetățenilor romi înainte de termenul de trei
luni, Franța a condus în paralel o politică susținută de recompensă financiară. Statul francez
plătea romii care doreau să părăsească teritoriul francez înainte de termen. Începând cu toamna
lui 2010, străinii care beneficiau de un ajutor de reîntoarcere în țara de origine trebuiau
amprentați și fotografiați. Franța a plătit până în 2012 bilete de avion pentru reîntoarcerea
romilor în România și Bulgaria și a oferit compensații financiare de 300 de euro pentru adulți
și 100 de euro pentru fiecare copil care a părăsit teritoriul francez. Numai în 2011 numărul
romilor care au beneficiat de acest ajutor a fost de 10.600. Recent, asociații internaționale
pentru apărarea drepturilor omului atrag atenția asupra faptului că politica franceză cu privire
la expulzări continuă și astăzi: săptămânal, 300 de romi sunt expulzați din Franța. În 2014,
numărul celor care au fost mutați din taberele instalate fără autorizație a atins 13.483.
Campaniile de presă recente din Italia, Germania, Franța cu privire la „problema” romilor
din România și Bulgaria realimentează imaginarul alterității legate de populația romă atât în
cadrul statelor gazdă, cât și în statele de proveniență. Discursurile, programele politice, dar și
măsurile guvernamentale concrete (repatrieri individuale sau colective) bazate pe principiul
excluziunii au devenit practici des întâlnite, suscitând uneori reacții din partea forurilor supranaționale.
Stereotipurile alterității sunt astfel potențate astăzi la scară europeană.
24