Robia în Țările Române în secolele XIV-XIX

Mihail Kogălniceanu, Esquisse sur l’histoire, les mœurs et la langue des Cigains connus en France sous le nom de
Bohémiens, suivi d’un recueil de sept cents mots cigains, Berlin, 1837, coperta originală
ŢIGANII ÎN EUROPA ȘI ÎN ŢĂRILE ROMÂNE. REPERE ISTORICE
Timp de secole prezenţa şi originile acestei populaţii cu caracteristici vădit diferite faţă de
popoarele europene a beneficiat de cele mai fanteziste explicaţii. Originea indiană şi traseul
relativ al migraţiei lor au fost stabilite ştiinţific de lingvistica comparată prin lucrările lui
Heinrich Moritz Gotlieb Grellman (1783), respectiv Franz Miklosich (1873). Se acceptă în
general, ca interval de migraţie din India în Europa, secolele IX-XIV. În Europa au pătruns prin
partia asiatică a Imperiului Bizantin, unde prima atestare certă datează din 1068 (sub denumirea
de Athinganos / Atsinganos).
Din Imperiul Bizantin s-au răspândit în secolul al XIV-lea spre Grecia, Balcani, sudul
Dunării, Ţara Românească, pentru ca în secolul al XV-lea să fie atestaţi în Transilvania,
Moldova, Europa centrală şi apuseană.
REPERE CRONOLOGICE
Primele atestări documentare ale ţiganilor în Ţările Române
1385, Domnul Ţării Româneşti, Dan I dăruieşte mănăstirii Tismana proprietăţile care
aparţinuseră anterior mănăstirii Vodiţa, printre care şi 40 de sălaşe de ţigani.
1428, Domnul Moldovei, Alexandru cel Bun dăruieşte mănăstirii Bistriţa 31 de
sălaşe de ţigani.
1511, document în latină, copie a unui act anterior, care poate fi încadrat între 1390-
1406, prin care Mircea cel Bătrân confirmă proprietăţile boierului Costea, printre care şi 17
ţigani de cort.
3