Robia în Țările Române în secolele XIV-XIX

Revenind la perioada la care ne vom referi în acest capitol, trebuie să avem în vedere în
primul rând faptul că romii nu funcţionează ca producători-emitenţi de document scris, care
emană numai de la vârful ierarhiei sociale şi politice a timpului (domnia, respectiv sfatul sau
divanul domnesc sau administrativ) şi exprimă concepţia şi percepţia socială a acesteia. Aşadar
vom folosi în continuare termenii de rob, rob ţigan sau simplu ţigan din două motive bine
întemeiate. În primul rând, pentru că în româna de cancelarie a secolelor XV-XIX termenul rom
este inexistent şi prin urmare irelevant. În al doilea rând, pentru că termenul ţigan, departe de a
defini o apartenenţă de neam, etnică (total irelevantă pentru societăţile medievale în general),
acoperă în primul rând un statut social (ale cărui conotaţii etnice nu sunt mai vechi de secolul al
XIX-lea). Chiar dacă nu toţi ţiganii sunt robi şi nici toţi robii ţigani, pentru că cel mai mare
număr de robi aparţineau totuşi acestui neam, ţigan a ajuns în timp să fie similar cu rob.
Conotaţiile negative, incontestabile, ale termenului ţigan nu aveau, la vremea respectivă, niciun
fel de semnificaţii rasiale sau etnice; ele sunt ataşate statutului social depreciativ pe care cei
denumiţi ca atare l-au suportat mai multe secole la rând.
Iar Ţiganii ei singuri se numesc în limba lor Romnicel (fiul femeii) sau Rom (oameni).
În Moldova, Alexandru cel bun le-a dat voie să rătăcească. În Valahia sunt cu mult mai
mulţi, urmaşii lor au ajuns robi, cum sunt şi azi, aşa că cuvântul Ţigan a ajuns totuna cu
rob.
(Mihail Kogălniceanu, Esquisse sur l’histoire, les mœurs et la langue des Cigains connus en France sous le nom
de Bohémiens, suivi d’un recueil de sept cents mots cigains, Berlin, 1837, traducerea în limba română,
Gheorghe Ghibănescu, Schiţă despre ţigani, Iaşi, 1900)
Steagul internațional al romilor adoptat la primul Congres internaţional al romilor de pretutindeni,
desfăşurat la Londra în 1971
2