Robia în Țările Române în secolele XIV-XIX

Proiectul ce îi elibera pe ţiganii mănăstirilor (...) măsură luată numai pentru a-şi
atrage bunăvoinţa presei europene, atribuindu-i onoruri domnitorului Bibescu, merită
mai multe explicaţii. Ţiganii mănăstireşti din Ţara Românească, sclavi prin lege, se
aflau însă în condiţii mult mai bune decât ţăranii aşa-numiţi liberi. Plătind de la 25 la
30 piaştri pe an stăpânilor, pentru toate, ei puteau să exercite orice meşteşug, fără nicio
obligaţie. Ţăranul dimpotrivă, supus serviciului dorobanţului şi al armatei, plătea 32
piaştri statului, 3 piaştri casei comunale, 9 piaştri pentru corvezile la drumuri, în jur de
100 piaştri stăpânului şi se afla în mijlocul tuturor cererilor ilegale ale funcţionarilor
statului şi judecătoreşti, care-l reduceau astfel la acele privaţiuni proverbiale, încât
sclavul nu-l invidia deloc în ciuda dependenţei sale. Domnitorul Bibescu, eliberând
ţiganii, pentru a mări veniturile statului în detrimentul clerului, şi pentru a-i asimila
ţăranilor, a agravat considerabil soarta lor şi aceasta cu imprudenţa care îl
caracterizează, fără a asigura în prealabil cel puţin hrana acestei populaţii, în cea mai
mare parte neagricolă. Zece mii de familii se găseau într-o situaţie incertă şi precară, în
mizerie, boli, foamete şi cu sarcinile excesive care le-au fost impuse şi de care scăpaseră
până atunci datorită protecţiei acordate de stăpânii lor.
(Adolphe Etienne Billecocq, diplomat la Berlin, Viena, Madrid, Londra, Stockholm, între 1839-
1846 agent şi consul general al Franţei în principate, La Principaute de Valachie sous le Hospodar Bibesko,
par B.A. ancien agent diplomatique dans le Levant, Bruxelles, 1847)
Gheorghe Bibescu
Mihail Sturdza
19