Robia în Țările Române în secolele XIV-XIX

More documents

Recommendations

Info

Sursa: BAR, 160521 Sursa: BAR, 11877 MIȘCAREA ABOLIȚIONISTĂ DE LA JUMĂTATEA SECOLULUI AL XIX-LEA. ABOLIREA INSTITUȚIEI ROBIEI, 1843-1856 Dezrobirea ţiganilor a fost o componentă a modernizării sociale a principatelor. Cronologic ea a fost prima mare reformă socială. Desfiinţarea clăcăşiei şi transformarea clăcaşului în mic proprietar s-au legiferat abia la 1864. (Viorel Achim) În prima parte a secolului al XIX-lea robia ca instituţie şi modul de viaţă al robilor au rămas practic neschimbate. Au intervenit numai anumite modificări legate de meşteşugurile practicate în mod tradiţional de robi (dispariţia aurarilor, împuţinarea ursarilor, specializarea pe fierărie a unui număr important de robi şi asimilarea lor căldărarilor, care devin cei mai numeroşi şi prin urmare imaginea prin excelenţă a ţiganilor, adoptarea unor ocupaţii noi, precum cărămidăria etc.), iar exploatarea celor angrenaţi în activităţi agricole s-a agravat din cauza schimbărilor politico-economice (desfiinţarea monopolului otoman asupra comerţului principatelor) care au orientat proprietatea boierească spre marea producţie cerealieră destinată exportului. Un număr important de robi, mai ales cei legaţi de agricultură (vătraşii) s-au 16
sedentarizat treptat. Ca instituţie, robia nu a interesat curentul reformator promovat de elitele din principate în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Originea boierească, elitistă, a acestui curent a făcut ca el să fie foarte dinamic în ceea ce priveşte statutul internaţional al principatelor şi limitarea caracterului absolut al puterii domneşti prin cooptarea lărgită a boierimii la actul de guvernare, dar extrem de static în ceea ce priveşte evoluţia structurilor sociale interne. Abia programele revoluţiei de la 1848 fac din dezrobirea ţiganilor o revendicare constantă. În deceniul următor, o serie de tineri boieri liberali, cu studii în străinătate, vor promova o mişcare aboliţionistă integrată în curentul similar european, care mobiliza argumentele dreptului natural, filantropice sau economice, dar şi pe cele de ordin mult mai general, legate de necesitatea modernizării principatelor, a îndepărtării lor de barbarismul oriental otoman şi a integrării acestora în rândul statelor europene civilizate şi progresiste. În lipsă de alt merit scrierea aceasta va sluji pentru moment la acele voci care s-au ridicat pentru ţigani, deşi din nefericire acest interes nu va fi decât trecător, căci aşa sunt europenii. Ei formează societăţi filantropice pentru abolirea sclavajului în America. În timp ce uită că în Europa sunt 400000 ţigani robi, iar 200000 sunt înfundaţi în cea mai mare ignoranţă şi barbarie. Şi nimeni nu-şi dă grija de a civiliza un popor. (Mihail Kogălniceanu Kogălniceanu Mihail, Esquisse sur l’histoire, les mœurs et la langue des Cigains connus en France sous le nom de Bohémiens, suivi d’un recueil de sept cents mots cigains, Berlin, 1837. Traducerea în limba română, Gheorghe Ghibănescu, Schiţă despre ţigani, Iaşi, 1900) Ne înalţă ţara deopotrivă cu staturile cele mai civilizate în privirea principiului moralului şi al dreptăţii (...) acum patria noastră dezrobindu-şi ţiganii, sfinţeşte principiul că toţi oamenii se nasc şi rămân slobozi, în vreme ce coloniile Franţei şi multe staturi republicane a Uniri Americane de Nord gem de milioane de negri împilaţi, în vreme când robia încă în adunările legislative a acestor ţări numără atâţia partizani. (Mihail Kogălniceanu, Desrobirea ţiganilor, în „Foaia ştiinţifică şi literară”/Propăşirea, nr.5, 6 fevr. 1844) În ambele principate, robia ca instituţie a fost abolită printr-o serie de legi care vizau pe rând robii statului, apoi ai mănăstirilor şi în cele din urmă ai particularilor, adoptate în intervalul 1843-1856. Ele au fost precedate, din anii 1830, de diferite decrete şi hotărâri care reglementau aspecte particulare legate de căsătorie, posibilitatea robului de a se răscumpăra, înţelegeri şi tocmeli agricole între proprietari şi robii doritori să se stabilească definitiv pe pământurile acestora. Abolirea robiei ca instituţie a fost precedată de numeroase acţiuni ale statului (mai ales în Ţara Românească) de eliberare a propriilor robi, pentru că în această situaţie nu putea fi acuzată încălcarea dreptului privat de proprietate, sub incidenţa căruia cădeau robii bisericii şi ai particularilor. Eliberarea robilor statului s-a desfăşurat în paralel cu o acţiune constantă a statului de cumpărare de robi de la particulari, pentru ca ulterior aceştia să poată fi eliberaţi. 17
Page 1 and 2: ROBIA ÎN ŢĂRILE ROMÂNE ÎN SECO
Page 3 and 4: Mihail Kogălniceanu, Esquisse sur
Page 5 and 6: Se pare că iniţial domnul era, te
Page 7 and 8: lezate, dacă considerau exagerată
Page 9 and 10: Șatră de ţigani. Sursa: BAR 2465
Page 11 and 12: Constantin Mavrocordat şi Grigore
Page 13 and 14: Sursa: BAR 5940 Sursa: BAR 8786 ROB
Page 15: Rasă de oameni vagabonzi (...) car
Page 19 and 20: Proiectul ce îi elibera pe ţigani
Page 21 and 22: ŢIGANII EMANCIPAȚI DIN ROMÂNIA D
Page 23 and 24: Ţigani asimilaţi, lăutari ţigan

Robia în Țările Române în secolele XIV-XIX

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?