Robia în Țările Române în secolele XIV-XIX

Rasă de oameni vagabonzi (...) care par să se fi concentrat toţi în Valahia şi
Moldova, ţiganii din Principate n-au pierdut niciunul din viciile care-i distingeau
cândva. Trebuie să mărturisim însă că nici societatea, împotriva căreia ei sunt întrun
război permanent, nu a făcut nimic pentru a-i aduce pe calea unei existenţe
oneste. (...). Dezmăţul, sălbăticia caracterului şi a existenţei lor, aplecarea de
netăgăduit spre hoţie nu sunt de natură să diminueze suspiciunea care planează
asupra lor. Un ţigan e privit de obicei ca o bestie sălbatică sau ca un animal
domestic, după cum trăieşte, pe moşia unui stăpân, care l-a cumpărat cu bani
pentru a-l pune la muncă sau străbătând munţii, supravieţuind din vânătoare sau
pomeni şi uneori jefuind călătorii, atunci când vânatul e rar sau nu-i este suficient.
(Alphonse Royer, Aventures de voyage, tableaux, recits et souvenirs du Levant, Paris 1837. Scriitor şi
autor dramatic, director al teatrului Odeon şi al Operei din Paris)
Ţiganii n-au nicio credinţă, (...) În Moldova, ei îşi botează copiii, dar nu din
cauza credinţei (...) ci din cauza câştigului ce-l iau de la cumătru. (...) Mulţi ţigani
sunt nebuni şi stropşiţi din cauză că (...) siliţi fiind a cere de pomană, îşi fac fele de fel
de răni, care se cojesc şi cangrenisesc, aşa că vatămă tot organul.
(...) Adesea boierii au încercat să civilizeze pe unii ţigani, i-au luat în curte, leau
pus dascăli să-i înveţe, dar degeaba, la cea dintâi ocaziune ei au fugit la părinţi.
Viaţa nomadă e necesară ţiganului ca peştelui apa şi ca paserii aerul (...). El e leneş şi
preferă sărăcia lucie: El nu face nimic mare, fură, deşi nu lucruri mari, ci numai
haine şi hrană. Toţi ţiganii sunt murdari, murdăria pare a fi născută cu dânşii,
cămaşa le e necunoscută, ei n-au decât zdrenţe, totuşi se cunoaşte că şi ei gustă
gătelile de dantele şi împletituri pestriţe şi cârpite (...).
Ţiganii în genere sunt laşi şi tâlhari la drumul mare, dar fricoşi. Românii îi
urăsc, căci îi cred periculoşi din cauză că chiamă duhurile necurate. Deşi iubesc puţin
agricultura, totuşi au început a se deda la cultura pământului, (...) Vătraşii sunt cel
mai stabili şi se pot civiliza şi pot deveni meşteri în fabrici. Guvernele să-şi dea silinţa
a-i civiliza.
(Mihail Kogălniceanu, Esquisse sur l’histoire, les mœurs et la langue des Cigains connus en France
sous le nom de Bohémiens, suivi d’un recueil de sept cents mots cigains, Berlin, 1837. Traducerea în
limba română, Gheorghe Ghibănescu, Schiţă despre ţigani, Iaşi, 1900)
15