Robia în Țările Române în secolele XIV-XIX

Constantin Mavrocordat şi Grigore al III-lea Ghica (al Moldovei)
MODUL DE VIAȚĂ ȘI ORGANIZAREA SOCIALĂ A ROBILOR ȚIGANI
În raporturile lor cu stăpânii, robii, grupaţi în sălaşe, erau conduşi de către unii dintre ei
numiţi juzi, cneji sau vătămani. Prima menţiune a unui cneaz rob ţigan datează din 1428
(Moldova). Documentul nu spune însă nimic despre atribuţiile acestuia. Oarecare indicaţii despre
atribuţiile cnejilor de robi din Ţara Românească apar într-un document din 1458, părând să
sugereze că aceştia aveau mai ales sarcini fiscale (să strângă şi să predea stăpânilor sumele de
bani plătite de robi); probabil tot ei supravegheau şi executarea prestaţiilor la care erau supuşi
robii.
În secolul al XVII-lea, şefii grupelor de ţigani robi, numiţi juzi sau vătămani, făceau parte
din « slugile domneşti » sau « hătmăneşti ». Juzii şi vătafii de « ţigani gospod » (ai domniei) se
recrutau dintre robi şi se îngrijeau în principal să nu fugă robii din cetele lor. Vătămanii şi juzii
de robi erau grupaţi pe ţinuturi. Sarcina lor principală era de a căuta robii fugiţi şi de a-i preda
stăpânilor lor; de asemenea strângeau dijmele sau contribuţiile fiscale ale ţiganilor.
L-am făcut domnia mea vătaf şi putătoru de grijă pă toată ceata lui de ţigani
lingurari [...] şi alţi slujbaşi streini să nu-i judece, fără numai vătafu la sfăzile lor ce vor
face între dânşii, să-i aşaze. Iar când se va întâmpla niscareva pricini mai mari între
dânşii cu alţi pământeni, atunci dumneavoastră ispravnicilor i alţi dregători, ori în ce
parte dă loc să va întâmpla, împreună cu pârâşii lor, să-i trimiteţi aici la domnia mea şi
de aicea îşi vor afla dreptatea şi hotărârea.
(1799, Ţara Românească, carte dată lui Lixandru și Marin Tătaru de Alexandru Moruzi)
11