Care este numele lui Dumnezeu

Regele Solomon, despre care se spune ca a primit înţelepciune de la
Dumnezeu, nu a folosit niciodată tetragrama în cartea sa: Eclesiastul,
însă în mod misterios a folosit o formă gramaticală rară yhw' pentru
yhwh (Qo 11:3), care apare o singură dată în întreaga Biblie. Culmea
ironiei, bibliştii traduc această formă cu: „va fi” (Bible of the King
James, Darby, etc.) care este sensul de bază al tetragramei. Traducătorii
Septuagintei de asemenea au tradus această formă prin „El va fi”
(estai). În plus, vocalizarea ebraică a acestui cuvânt, păstrată de
Masoreţi, este: "Yehou[a]", care constituie vocalizarea naturală a
tetragramei.
Forma „Yehoua[w]”; a fost găsită în Egipt pe o inscripţie scrisă cu
heroglife datând din timpul lui Amenophis III (1391–1353 î.C.), cu doar
aproximativ 100 de ani după ce Dumnezeu şi-a prezentat Numele lui
Moise, iar Moise a folosit numele divin în faţa Faraonului din Egipt
(comp. cu Exod 5:2; 7:5).
Primul savant care a oferit în mod exact şi clar motivele variantei
de vocalizare preferată a fost cardinalul Nicolas de Cusa. În 1428
predica sa era dedicată versetului din Ioan 1:1 unde a explicat, bazat pe
cuvintele rabinului Moyses, diversele nume ale lui Dumnezeu (Adonai,
Iah, Savaot, Shadai, etc.) şi semnificaţia tetragramei, pe care o vocaliza
Iehoua. El a început în această predică să dezvolte ideea că Isus a fost
elementul 'care se putea pronunţa' (Cuvântul) al Dumnezeului 'care nu
se putea pronunţa'. În altă predică, scrisă în jurul lui 1440, el a explicat
că numele lui Isus înseamnă 'salvator' care se pronunţă Ihesua în
ebraică, iar acest nume 'Salvator' este de asemenea Cuvântul lui
Dumnezeu. A indicat că numele care nu se poate pronunţa este Ihehoua
în ebraică. În alte două predici, scrise în 1441, a urmărit o legătură între
tetragrama care nu se putea pronunţa în greacă, Iot, He, Vau, He şi
numele 'care se putea pronunţa' al lui Isus, care era scris adesea Ihus.
Apoi într-o predică scrisă în 1445, el a explicat în detaliu motivele
gramaticale care permiteau legătura între aceste două nume. Numele lui
Dumnezeu este tetragrama în greacă, care în ebraică se scrie Ioth, He,
Vau, He; aceste patru litere serveau ca vocale, care corespund cu I, E,
O, A în greacă, pentru că în această limbă nu există o vocală anume
pentru sunetul OU (litera U în greacă se pronunţă ca şi litera Ü
în franceză). Astfel, transliterarea IEOUA în greacă ar fi mai exactă şi
ar reflecta mai bine sunetul OU al numelui ebraic I-e-ou-a, care devine
în latină Iehova sau Ihehova, pentru că litera H nu se aude şi vocala U
7