Care este numele lui Dumnezeu

Evanghelia a fost folosit de creștini de origine evreiască, numită iudeocreștini.
Profesorul Jaffé publicat o serie de manuscrise vechi iudaice
noi (Tosefta Sabat XIII, 5; Sifre Nasso 16; Sabat al XVI-lea, 1,15 C, în
Talmud a Ierusalimului, Core 1 în Midrash Tanhuma, Sabatul 116a din
Talmudul Babilonian), care nu au fost cenzurate de către Autoritățile
catolice. Se pare clar în funcție de aceste manuscrise că numele lui
Dumnezeu a fost scris în Evanghelii.
Dar ce putem spune de celelalte cărţi ale Scripturilor creştine scrise în
greacă?
A apărut Numele divin în Scripturile Creştine?
Însă, ceilalţi scriitori ai acestei părţi a Bibliei au scris în limba
internaţională a acelei epoci: limba greacă, pentru un public cititor cît
mai larg. Aşadar, ei nu au citat din Scrierile ebraice originale ci din
versiunea greacă Septuaginta. Să nu fi apărut oare numele lui
Dumnezeu în aceste Scrieri greceşti?
Unele fragmente foarte vechi ale versiunii Septuaginta care exista în
zilele lui Isus, au supravieţuit pînă în zilele noastre şi este demn de
reţinut că în ele apare numele personal al lui Dumnezeu.
În The New International Dictionary of New Testament Theology,
volumul 2‚ p. 512‚ se spune: „Descoperirile recente de texte pun la
îndoială ideea că cei care au compilat LXX [Septuaginta] ar fi tradus
tetragrama YHWH prin kyrios. Cele mai vechi (fragmente de) MSS LXX
de care dispunem acum conţin tetragrama scrisă cu caractere eb[raice]
în textul g[re]c. Acest obicei a fost păstrat de traducătorii iudei ai
V[echiului] T[estament] de mai tîrziu, pe parcursul primelor secole
A.D.”
Aşadar, ori de cîte ori Isus şi discipolii Săi, citeau Scripturile, fie în
ebraică fie în greceşte, ei întîlneau Numele divin.
Ar fi absurd ca să considerăm că ei ar fi falsificat Scripturile, citând
pasaje din lege, psalmi sau profeţi în Scripturile creştine şi înlocuind:
YHWH cu Domnul!?!
Astfel, profesorul George Howard, de la Universitatea din Georgia,
S.U.A. făcea următorul comentariu: „Pe vremea cînd Septuaginta
utilizată şi citată de Biserica nou-testamentară mai conţinea încă forma
ebraică a numelui divin, fără îndoială că scriitorii nou-testamentari au
inclus tetragrama în citatele lor” (Biblical Archaeology Review,
martie 1978, p. 14).
47