Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
decât începând de la Moise. Însă având în vedere că tot Moise a scris<br />
Geneza, şi că scribii au fost extrem de minuţioşi în copierea Scripturilor<br />
o astfel de explicaţie nu are nici o bază credibilă.<br />
Martorii <strong>lui</strong> Iehova, susţin că acest nume era folosit şi invocat înainte de<br />
Moise, chiar de primii oameni, explică că <strong>Dumnezeu</strong> în Exod 6:3, a vrut<br />
de fapt să spună că Avraam, Isac şi Iacob nu au cunoscut de fapt<br />
semnificaţia Nume<strong>lui</strong>, nu Numele în sine. Dar şi această explicaţie nu<br />
are sens, căci atunci însemnă că evreii nu şi-au cunoscut (înţeles)<br />
propria lor limbă?<br />
Atunci care <strong>este</strong> explicaţia corectă a afirmaţiei din Exod 6:3?<br />
În primul rând, trebuie să înţelegem că <strong>Dumnezeu</strong> în relaţia Lui cu<br />
oamenii a folosit diverse titluri prin care s-a descris şi a acţionat în<br />
virtutea lor şi a semnificaţiei lor. De exemplu, <strong>Dumnezeu</strong> când a<br />
încheiat legământul cu Avraam, El a făcut acest legământ descriindu-se<br />
pe Sine prin expresia: El-Shadday şi nu Iehova. Deci El a venit la<br />
Avraam şi a încheiat legământul în virtutea numirii de El-Shadday,<br />
chiar dacă Avraam a folosit <strong>numele</strong> de Iehova, <strong>numele</strong> sub care<br />
<strong>Dumnezeu</strong> sa arătat cu ocazia încheierii legământu<strong>lui</strong> cu Avraam a fost<br />
El-Shadday. El aşa s-a prezentat: „Eu sunt [El-Shadday] <strong>Dumnezeu</strong>l<br />
cel Atotputernic” (Geneza 17:1; vezi şi 28:3; 35:11). Ca să înţelegem<br />
mai bine aş oferi o ilustrare: Un părinte acţionează în casa <strong>lui</strong>, în<br />
familia <strong>lui</strong> în calitate de „Tată”, dar la servicii în calitate de<br />
„director”, în relaţia cu soţia în calitate de „soţ”, iar dacă <strong>este</strong> creştin<br />
cu fraţii acţionează în virtutea nume<strong>lui</strong> de „frate”. Copii ştiu că tata<br />
<strong>este</strong> director, dar nu a fost cunoscut de ei sub acest titlu în relaţia cu ei,<br />
copii nu-l chemă cu apelativul „director”; ci, cu apelativul: „Tată”.<br />
Dar mai târziu copiii devin mari şi sunt angajaţi la tatăl lor la firmă, în<br />
şedinţă alături de alţii, nu spunt: „Tată”, ci „Domnule director”.<br />
Tot aşa <strong>Dumnezeu</strong> s-a prezentat şi a acţionat ca [El-Shadday]<br />
<strong>Dumnezeu</strong>l cel Atotputernic, cu Avraam şi patriarhi, însă cu Moise şi<br />
naţiunea Israel roabă în Egipt, El s-a prezentat ca Iehova şi a acţionat în<br />
virtutea acestui nume, când a încheiat legământul cu Israel.<br />
Dacă citim contextul din Exod 6:3 observăm de ce spune <strong>Dumnezeu</strong> că<br />
„n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca DOMNUL (Iehova<br />
SS 1874)” În v.4 continuă spunând: „De asemenea Mi-am încheiat<br />
legământul Meu cu ei (Avraam, Isac şi Iacob) ca să le dau ţara<br />
Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini.”<br />
Deci <strong>Dumnezeu</strong> spune că Avraam, Isac şi Iacob nu au cunoscut <strong>numele</strong><br />
de Iehova în contextul legământu<strong>lui</strong> cu ei, căci nu avea cum să-l<br />
41