Care este numele lui Dumnezeu

1. Care este Numele lui Dumnezeu?
Dumnezeu se descoperă lui Moise ca având un nume (Exod 3:13-16).
Moise îl întreabă pe Dumnezeu: „Iată mă voi duce la fii lui Israel, şi
le voi zice: Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi; şi de-mi
vor zice mie: „care este numele Lui?” „Ce să le răspund?” (citat din
Sfânta Scriptura 1874 revizuită în 1996 la Arad). Dumnezeu îi răspunde
la întrebarea lui Moise spunând: „Eu sunt Cel ce sunt; şi-i mai zise:
„Aşa vei zice fiilor lui Israel: Cel ce se cheamă: EU SUNT, Acela m-
a trimis la voi. Şi Dumnezeu mai adause lui Moise: „Aşa vei zice
fiilor lui Israel: „Iehova, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul
lui Abraam, Dumnezeul lui Isac şi Dumnezeul lui Iacob m-a trimis
la voi; acesta este numele Meu în etern; şi aceasta este amintirea
Mea pentru toate generaţiunile.” (citat din Sfânta Scriptura 1874
revizuită în 1996 la Arad). Dumnezeu se prezintă la Moise, spunând
despre El că este: „Eu sunt” (În ebraică: „EHaYEHA”); sau „Eu sunt
Cel ce sunt” (în ebraică: „EHaYEHA aSHER EHaYEHA”).
În limba română, אֶ‏ הְ‏ יֶה (EHaYEHA), se transliterează şi se
citeşte ‟ehyé (şi înseamnă Sunt, Eram, sau Voi fi – după sintaxă), iar
expresia:
transliterează: ‟ehyé ‟aşer ‟ehyé (Sunt Cel Care Sunt).
În original nu apare în text „Cel ce se cheamă”, astfel nu putem vorbi
de un nume „Eu sunt”, ci mai degrabă de o prezentare de sine a lui
Dumnezeu, căci această expresie nu mai apare nicăieri în Biblie sub
descrierea de „nume a lui Dumnezeu‟. Totuşi pentru a-i răspunde la
întrebarea lui Moise: „de-mi vor zice mie: „care este numele Lui?”
„Ce să le răspund?” Dumnezeu îi precizează lui Moise spunându-i:
„Iehova, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Abraam,
Dumnezeul lui Isac şi Dumnezeul lui Iacob m-a trimis la voi; acesta
este numele Meu în etern.”
Scopul acestei prezentări era ca evreii să înţeleagă că nu alt Dumnezeu
sa arătat la Moise; ci, Dumnezeul părinţilor lor, acel Singur şi etern
Dumnezeu: Iehova.
Acest nume sfânt de „Iehova” aşa cum apare în Sfânta Scriptura de la
1874 tipărită la Iaşi, se scria în ebraică sub forma a patru litere YHWH,
la care se adăuga vocalele corespunzătoare, deoarece scrierea ebraică
scria doar consoanele fără vocale. Este bine de ştiut însă că evreii au
pierdut ei înşişi pronunţarea corectă a acestei perifraze notate în textul
vechi doar cu consoane.
(„EHaYEHA aSHER EHaYEHA), se אֶ‏ הְ‏ יֶה אַ‏ שֶ‏ ר אֶ‏ הְ‏ יֶה
4