Care este numele lui Dumnezeu

Însemnătatea principalelor numiri a lui Dumnezeu din N.T.:
Theos – Dumnezeu
(Matei 3:9; 6:30; 15:4; 19:6; 22:31-32; Marcu 10:6; 12:26-27; 13:19;
Luca 12:20,24,28; 18:7,11,13; Ioan 4:24; 6:27; 8:54; 11:22; 13:31-32;
Romani 15:5,13,33; 16:20; etc.)
În textul grecesc a Noului Testament, cuvântul „Theos” = (lit. ZEU)
Dumnezeu.
Acest titlu este echivelentul lui Eli din ebraică (vezi: Matei 27:46).
Domnul Isus se roagă folosind expresia „Dumnezeul Meu” (Matei
27:46; Marcu 15:34).
Uneori mai era adăugat unele atribute ca de pildă: „Dumnezeul
răbdării şi al mângâierii” (Romani 15:5); „Dumnezeul nădejdii”
(Romani 15:13); „Dumnezeul păcii” (Romani 15:33; 16:20; Filipeni
4:9; 1Tesaloniceni 5:23; Evrei 13:20); „Dumnezeu, Tatăl Domnului
nostru Isus Hristos” (2Corinteni 1:3); „Dumnezeul dragostei şi al
păcii” (2Corinteni 13:11); „Dumnezeul Domnului nostru Isus
Hristos” (Efeseni 1:17); „Dumnezeul oricărui har” (1Petru 5:10);
„Dumnezeul cerului” (Apocalipsa 16:11); „Dumnezeul duhurilor
proorocilor” (Apocalipsa 22:6).
Theos Pater - Dumnezeu Tatăl
(Galateni 1:1,3; Efeseni 6:23; Filipeni 2:11; Coloseni 2:2; 1Tesaloniceni
1:1; 2Timotei 1:2; Tit 1:4; 1Petru 1:2; 2Petru 1:17; 2Ioan 1:3)
Acest apelativ compus a lui Dumnezeu şi anume „Dumnezeu Tatăl”
este destul de des folosit în special în introducerea epistolelor sau
scrisorilor, El îl desemnează pe Adevăratul Dumnezeu, pe Dumnezeul
de la care vin toate lucrurile, pe Dumnezeul Creator care este Tată
pentru toţi copiii Lui.
Această expresie contribuie în N.T. la diferenţierea de Zeii falşi, care nu
au viaţă, nu pot crea, spre deosebire de „Dumnezeu Tatăl” care a creat
toate lucrurile fiind astfel „Tată al tuturor” (Efeseni 4:6). Prin această
numire se face diferenţă şi faţă de Domnul Isus, care este o persoană
distinctă de Dumnezeu, şi care este numit în Biblie: „Dumnezeu
puternic” (Isaia 9:6); sau „un Dumnezeu” (Ioan 1:1 NW); sau
„dumnezeul unic născut” (Ioan 1:18 NW).
Astfel avem un „dumnezeul unic născut”, şi un „Dumnezeu Tatăl”
care este ne-născut, după cum spune şi Iustian Martirul în Apologia
Întâia XIV: „Dumnezeu nenăscut”.
33