Care este numele lui Dumnezeu

împăratul nordului (anticristul) se va glorifica mai presus de toţi
dumnezeii şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva lui „El Elim”,
Dumnezeul dumnezeilor. Dar cu toate că are toată puterea Diavolului
(Apocalipsa 13:4) va fi nimicit (Daniel 11:45), şi astfel va vedea că nu
se poate pune cu „El Elim”, Dumnezeul dumnezeilor. În israel existau
judecători care judecau, ei erau numiţi Dumnezei, însă Dumnezeu era în
adunarea Dumnezeilor ca fiind Dumnezeul suprem, Dumnezeul
dumnezeilor (judecătorilor) – Psalm 82.
Astfel şi noi care cu toate că avem firea dumnezeiască (2Petru 1:4), să
nu uităm să-I dăm toată gloria, onoarea şi recunoaşterea pentru toate
lucrurile lui „El Elim”, Dumnezeul dumnezeilor. Să imităm exemplul
îngerilor care sunt numiţi „dumnezei‟ însă se închină Creatorului
(Apocalipsa 4:8-11); care devine astfel „El Elim” adică „Dumnezeul
dumnezeilor”. Tot la fel şi Fiului lui Dumnezeu Isus Cristos, care este
numit: „Dumnezeu” (Ioan 1:1; 20:28; Isaia 9:6), însă se roagă lui
Dumnezeu Tatăl şi I se supune (Ioan 16:26; 20:17; 1Corinteni 11:3;
Efeseni 1:17; Apocalipsa 3:12), prin aceasta recunoscând că Tatăl
ceresc este cu adevărat: „El Elim” adică „Dumnezeul dumnezeilor”.
Kedosh Israel - Sfântul lui Israel
(Isaia 1:4)
Ştim că Dumnezeu e Cel care îşi sfinţeşte poporul, El este Iehova
Mekodishem, şi de aceea putem înţelege şi aproba referirea la
Dumnezeu ca la Sfântul lui Israel.
Numai Dumnezeu este sfânt în sensul deplin, şi această sfinţenie a Sa
este este din natura Lui. Dumnezeu este curat, separat de orice păcat,
separat de lume.
Cele afirmate mai sus se reflectă în cuvintele lui Dumnezeu date prin
profetul Isaia (Isaia 1:4), care spun: „Vai, neam păcătos, popor
încărcat de fărădelege, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au
părăsit pe Domnul, L-au dispreţuit pe Sfântul lui Israel, I-au întors
spatele...” Purtarea cea rea a poporului este pusă în contrast cu
aşteptările divine, aşteptări izvorâte din sfinţenia lui Dumnezeu.
Singura modalitate corectă de a ne raporta la Dumnezeu este
participarea la sfinţenia Sa, prin comuniunea cu El, astfel „Kedosh
Israel” nu poate coexista cu păcatul, cu ne-sfinţenia.
32