Pildele Domnului Isus explicate

pentru o zi mai dinainte hotărâtă de Dumnezeu, în care o sentinţă
dreaptă va fi pronunţată asupra tuturor oamenilor. Când cei nedrepţi şi
cei care au fost neascultători faţă de Dumnezeu şi au dat slavă idolilor,
ca unui Dumnezeu, vor fi condamnaţi la pedeapsa veşnică, cel drept va
primi o împărăţie ne-stricăcioasă, care niciodată nu va trece. Cei
drepţi, într-adevăr, sunt ţinuţi în Hades acum, dar nu în acelaşi loc în
care sunt ţinuţi cei nelegiuiţi.
Căci există o singură coborâre în această regiune, o poartă la care noi
credeam că stă un arhanghel cu o oştire prin care cei care trec sunt
conduşi în jos de îngerii numiţi peste suflete. Dar nu toţi merg pe
aceeaşi cale, ci cei drepţi sunt conduşi spre dreapta, în imnuri cântate
de îngerii numiţi peste acel loc, spre o regiune a luminii, în care cei
drepţi au locuit de la începutul lumii. Aici ei nu sunt confruntaţi cu
nevoi, ci se bucură veşnic de priveliştea lucrurilor bune pe care le văd
şi se veselesc în aşteptarea acelor noi bucurii care vor fi deosebite
pentru fiecare din ei, preţuind acele locuri care le întrec pe cele care le
avem aici.
Acolo nu există muncă grea, nici călduri arzătoare, nici frig
pătrunzător şi nu sunt acolo nici un fel de plante cu spini, ci numai
feţele părinţilor şi ale celor drepţi, pe care ei le văd totdeauna
surâzându-le în timp ce aşteaptă acea odihnă şi viaţă veşnică din
ceruri, care urmează acestei regiuni. Acest loc noi îl numim ’Sânul lui
Avraam’.
Cât despre cei nelegiuiţi, ei sunt traşi cu forţa în partea stângă de către
îngeri numiţi pentru pedepsire, ne-mai mergând de bunăvoie, ci ca
prizonieri, duşi înăuntru prin violenţă; la care sunt trimişi îngeri numiţi
peste ei ca să-i mustre şi să-i arunce tot mai jos. Acum, acei îngeri care
sunt puşi peste aceste suflete le târăsc în vecinătatea iadului însuşi.
Acei care sunt aproape de el aud continuu zgomotul lui şi stau întru
totul chiar în aburul fierbinte; iar când privesc mai îndeaproape acest
spectacol, ca un teribil şi extrem de mare peisaj de foc, ei sunt cuprinşi
de o aşteptare îngrozitoare a judecăţii viitoare şi prin aceasta sunt
pedepsiţi. Dar mai mult, văzând locul părinţilor şi al celor drepţi, chiar
prin aceasta ei sunt mai mult pedepsiţi. Un haos adânc şi mare este
însă între ei, aşa fel ca un om drept care are milă de ei să nu poată
ajunge la ei, şi nici unul nedrept, dacă ar fi destul de îndrăzneţ şi ar
încerca acest lucru, să nu poată trece peste el.”
E uimitoare descrierea lui Josephus asupra hadesului (iadului)
sau sheolului, el descrie cu lux de amânunte situaţia celor morţi şi face o
distincţie clară între pedeapsa de după judecată, lacul de foc, şi cea
46