Pildele Domnului Isus explicate

lui...”, în traducerea Martorilor lui Iehova (NW) este tradus astfel: „Dar
era un om bogat...” Parabola începe cu aceste cuvinte: „Dar era un
om” nu cu cuvinte „a fost o dată ca niciodată” sau „să ne închipuim că
a existat un om...”
Isus vorbeşte aici de oameni reali, oameni care au existat în istorie, ei
nume: Lazăr, nu sunt personaje imaginare, ei sunt oameni care au murit,
şi care au experimentat stările de fapt, de după moarte, după meritele
fiecăruia: bogatul în chinuri, Lazăr în locul mângâierii.
Însă să mergem mai departe şi să vedem:
Învăţătura lui Isus, pe care El o predă şi prin care îi învaţă pe oameni
este asemănătoare cu învăţătura evreilor din timpul Său, care a apărut
înainte de venirea Lui în Israel. Isus predă la nişte oameni care avea
convingeri conturate despre starea morţilor. Dacă convingerile lor erau
greşite atunci Isus i-ar fi demascat, ca şi în alte ocazii (vezi: Marcu 7:1-
23), însă Isus predă nu ceva în opoziţie cu doctrina lor; ci, ceva în
armonie cu doctrina lor.
Conform cu 4 Macabei concepţia lor era: „Dar ei ştiau că aceia care
mor pentru Dumnezeu trăiesc întru Dumnezeu ca şi Avraam şi Isac şi
Iacob şi toţi patriarhi.” 4Macabei 16:25 [sublinierea îmi aparţine].
„Iar copiii lui Avraam, împreună cu biruitoarea lor mamă se află
acuma (după ce mama şi cei şapte fii ai ei au murit pedepsiţi de
Antiochos) adunaţi cu ceata strămoşilor ei care au primit sufletele
curate şi nemuritoare de la Dumnezeu”. „...După ce vom muri în acest
chip, ne vor întâmpina Avraam şi Isac şi Iacob şi toţi părinţii ne vor
lăuda.” 4Macabei 13:17 [sublinierile îmi aparţin].
E clar, după moarte, evreii credeau că mergeau în „ceata strămoşilor”
unde îi va „întâmpina Avraam şi Isac şi Iacob şi toţi părinţii”.
Ce credeau iudeii din timpul Mântuitorului despre omul în moarte?
Josephus Flavius, istoricul iudeu care i-a cunoscut pe apostoli, scria în
Discursul lui Josephus către greci, cu privire la Hades („Opere”, pag.
1902, ediţia lui John Whiston): „Cât despre Hades, în care sunt reţinute
sufletele drepţilor şi ale nedrepţilor, este necesar să vorbim acum
despre el. Hadesul este un loc în lume... o regiune sub pământeană, în
care lumina din această lume nu luminează... astfel că, în această
regiune, nu poate fi lumină, ci trebuie să fie în ea întuneric veşnic!
Această regiune este destinată ca loc de păstrare pentru suflete, în care
îngerii sunt puşi ca paznici pentru ei şi le împart pedepse vremelnice
potrivite cu comportamentul şi purtarea fiecăruia.
În această regiune este un loc anumit, deoparte, ca un lac de foc
nestins, în care până acum nimeni n-a fost aruncat şi care este pregătit
45