Pildele Domnului Isus explicate

degetului său de apă, şi să răcorească limba mea; pentru că sunt
chinuit în văpaia aceasta. Dar Abraam a zis: copile! Aminteşte-ţi că ai
primit cele bune ale tale în viaţa ta; iar Lazăr, asemenea, pe cele rele.
Acum însă, aici, el este mângâiat; iar tu, eşti chinuit. Şi pe lângă toate
acestea, între noi şi voi, a fost statornicită o prăpastie; astfel ca, cei
vrând să treacă de aici la voi, să nu poată; nici să treacă de acolo la
noi. Iar el a zis: te rog deci, tată; ca să îl trimiţi în casa tatălui meu.
Pentru că am cinci fraţi; să le mărturisească, ca să nu vină şi ei în
locul acesta al chinului. Abraam însă îi zice: au pe Moise şi profeţii;
să asculte de ei. Dar el a zis: nu, tată Abraam! Ci, dacă cineva dintre
morţi are să se ducă la ei, se vor căi. El însă i-a zis: dacă nu ascultă
de Moise şi de profeţi; nici dacă cineva dintre morţi are să învie, nu
vor fi convinşi” – Luca 16:19-31, SCC.
Deşi această relatare este atacată din toate direcţiile, de către cei ce
susţin moartea ca o inexistenţă, ea stă în picioare la orice analiză
serioasă şi obiectivă, ca un caz real de viaţă după moarte, ca un exemplu
real de viaţă după moarte pe care Domnul Îl dă fariseilor care erau
lacomi de avere (Luca 16:14). Acest exemplu, reprezintă învăţătura şi
doctrina Domnului despre viaţa după moarte!
Această pildă sau exemplu avertisment pentru farisei, este un exemplu
din viaţa reală, nu este o pildă cu elemente ireale, fantastice!
Domnul Isus niciodată nu a dat ilustrări sau parabole, constituite din
elemente ireale, niciodată el nu şi-a bazat parabolele pe lucruri, obiecte
sau personaje care nu pot exista în realitate, sau pe abilităţi alegorice
ireale.
Cine susţine contrariul îl provoc să-mi dea măcar un exemplu de
ilustrare a lui Isus, din Evanghelii bazată pe lucruri, obiecte sau
personaje închipuite, mitologice, pe basme cu alte cuvinte.
În toate ilustrările lui Isus, obiectele, lucrările, sau oamenii la care face
El referire, pot fi găsiţi şi în realitate, el s-a folosit totdeauna la: oameni,
animale, obiecte, obiceiuri sau lucrări existente în realitate, ca grâu,
neghină, sare, lampă, năvod, peşti, administrator, servitori, rege,
stăpâni, sămânţă, etc.
Din acest motiv parabola din Luca 16, cu bogatul şi Lazăr, este una
luată din realitate, cu personaje reale, unele din ele sunt prezentate şi cu
nume: Lazăr, Avraam. Deci nu e vorba de un basm, cu personaje
imaginare, ireale!
Ba mai mult, Domnul îşi începe relatarea cu cuvintele: „A fost dar un
om bogat,...Iar un sărac, cineva cu nume Lazăr, era aruncat la poarta
44