Pildele Domnului Isus explicate

mai înţelepţi decât fiii luminii”, în sensul că cei din lume au
înţelepciune pratică mai mare ca evreii ce erau poporul lui Dumnezeu,
fii ai luminii!
Sfatul Lui şi versetul cheie, ca concluzie practică la pildă este: „Faceţivă
prieteni din bogăţia nedreptăţii; pentru ca, atunci când ea are să se
termine, ei să vă primească în corturile eterne. Cel credincios în
puţin, este credincios şi în mult; şi cel nedrept în puţine, este nedrept
şi în mult. Deci, dacă în bogăţia nedreaptă, nu va-ţi făcut credincioşi;
cine vă va încredinţa pe cea adevărată? Şi dacă în ceea ce este al
altuia, nu v-aţi făcut credincioşi; cine vă va da ce este al vostru? Nici
un servitor nu poate fi sclav la doi domni. Pentru că, sau pe unu îl va
urî, şi pe celălalt îl va iubi; sau de unu se va alipi, şi va dispreţui pe
celălalt”.
Domnul în pilda aceasta nu a vrut să laude falsul în acte sau furtul de la
bogaţi; ci a vrut să laude calitatea de a fi prevăzător, de a te pregăti
pentru viaţa eternă! Cum? Făcându-ne prieteni cu Dumnezeu şi cu
Domnul Isus, din bogăţia nedreptăţii, adică prin bunurile materiale!
Dacă noi în prezent nu suntem credincioşi în cele mici, în lucrurile care
nu sunt ale noastre: banii, lucrurile materiale, care nu sunt ale noastre,
doar le-am primit spre administrare! Atunci, nu vom fi credincioşi în
cele mari, în cele cereşti, în lucrurile care vor fi pe veci ale noastre! Nu
putem servi la doi stăpâni, nu putem servi lui Dumnezeu şi lui Mamona!
– Matei 6:24.
Doar dacă suntm credincioşi în lucrurile materiale trecătoare, în cele
mici, atunci vom fi şi în cele veşnice, în cele mari!
Putem fi credincioşi în cele mici, dând din inimă: zeciuielile (Matei
23:23), făcând binefacere şi dărnicie (Evrei 13:16), şi ne uitând
milostenia pentru săraci, orfani şi văduve (Iacob 1:27; Galateni 2:10).
PILDA CU BOGATUL ŞI LAZĂR
(LUCA 16:19-31)
„A fost dar un om bogat, şi era îmbrăcat cu purpură şi in subţire;
veselindu-se zilnic în lux. Iar un sărac, cineva cu nume Lazăr, era
aruncat la poarta lui, cu bube ulcerând; şi dorind să se sature cu cele
căzute de la masa bogatului. Apoi, săracul a murit; şi a fost dus de
îngeri în sânul lui Abraam. Dar a murit şi bogatul; şi a fost îngropat.
Şi în locuinţa morţilor, fiind în chinuri, ridicând ochii lui, vede pe
Abraam de departe; şi pe Lazăr în sânurile lui. Şi el, strigând, a zis:
Tată Abraam! Miluieşte-mă! şi trimite pe Lazăr ca să atingă vârful
43