Pildele Domnului Isus explicate

Petru că nu mai am unde strânge roadele mele. Şi a zis: Aceasta voi
face: voi dărâma depozitele mele, şi voi zidi mai mari; şi voi strânge
acolo tot grâul meu şi bunurile mele. Şi voi zice sufletului meu:
suflete! Ai multe bunuri, aşezate pentru mulţi ani; odihneşte-te,
mănâncă, bea, veseleşte-te. Dar Zeul i-a zis: Nebune! Noaptea
aceasta ei cer sufletul tău de la tine; iar cele ce ai pregătit, cui îi vor
fi? Aşa este cel strângând comoară pentru el, dar nefiind bogat faţă
de Zeu.” – Luca 12:13-21, SCC.
În context un evreu este nedreptăţit de fratele lui care a luat toată
moştenirea şi nu doreşte să o împărtă cu fratele lui. Acest evreu
apelează la Isus, ca Acesta să le împartă moştenirea! Însă Domnul ştia
lăcomia de bani din acest evreu şi îi dă o parabolă ca să-l avertizeze că
el nu s-a îmbogăţit spiritual, dar caută averile pământeşti!
În parabolă este vorba de ogorul unui om bogat care a rodit atât de mult
că nu mai avea loc în hambare, el dorind să le dărâme să facă altele mai
mari, însă Tatăl ceresc îl avertizează: „Nebune! Noaptea aceasta ei cer
sufletul tău de la tine; iar cele ce ai pregătit, cui îi vor fi?”
Toţi care strâng averi şi sunt săraci faţă de Dumnezeu sunt nebuni! De
ce? Deoarece poţi muri subit şi averile le vei pierde şi nu ştii ale cui vor
fi?!?
În mod asemănător a spus şi Solomon:
„Mi-am făcut lucruri mari: mi-am construit case, mi-am plantat vii.
Mi-am făcut grădini şi parcuri şi am plantat pomi în ele, de orice fel
de rod. Mi-am făcut iazuri de apă, să ud cu ele pădurea unde cresc
arborii. Am dobândit robi şi roabe şi am avut robi născuţi în casa
mea; am avut de asemenea mari averi de cirezi şi turme, mai mult
decât toţi cei care au fost înainte de mine în Ierusalim. Mi-am adunat
argint şi aur şi comori ca de împăraţi şi de provincii...Şi am urât toată
truda mea cu care m-am muncit sub soare, pentru că trebuie s-o las
omului care va fi după mine. Şi cine ştie dacă el va fi înţelept sau
nebun? Totuşi el va stăpâni peste toată munca mea cu care m-am
trudit şi cu care am fost înţelept sub soare. Aceasta de asemenea este
deşertăciune.” – Ecleziast 4:4-19 , GBV 2001.
Concluzia parabolei este: „Aşa este cel strângând comoară pentru el,
dar nefiind bogat faţă de Zeu”.
40