Pildele Domnului Isus explicate

„Dar ascultând ei acestea, adăugând, a zis o parabolă; El fiind prin
apropierea Ierusalimului, şi lor le părea că Regatul Zeului urmează
să fie arătat îndată. Deci a zis: Un om, cineva de neam ales, s-a dus
într-o ţară îndepărtată, să îşi primească un regat, şi să se întoarcă.
Chemând însă zece sclavi de-ai lui, le-a dat zece mine, şi a zis către ei:
negustoriţi până când vin eu. Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis o
solie înapoia lui, zicând: nu îl vrem pe acesta rege peste noi. Apoi, la
întoarcerea lui, primind regatul, a zis să îi fie chemaţi sclavii aceia
cărora le dăduse argintul; ca să cunoască ce au câştigat din negoţ. Iar
cel dintâi a venit, zicând: Doamne! Mina ta a câştigat zece mine. Şi el
i-a zis: Bine dar, sclavule bun! Pentru că în ceva neînsemnat te-ai
făcut credincios; să fi, cu autoritate, peste zece cetăţi. Şi a venit cel de
al doilea, zicând: mina ta, Doamne, a făcut cinci mine. Iar el a zis şi
acestuia: şi tu, să te faci peste cinci cetăţi. Şi altul a venit, zicând:
Doamne! Iată mina ta, pe care am avut-o pusă într-o batistă. Pentru
că m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ceea ce nu ai pus,
şi seceri ceea ce nu ai semănat. El i-a zis: din gura ta te judec,
sclavule rău! ştiai că eu sunt un om aspru; luând ceea ce nu am pus,
şi secerând ceea ce nu am semănat. De ce nu ai dat argintul meu la
bancă; şi eu, venind, îl luam cu dobândă? Şi celor stând acolo, le-a
zis: luaţi mina de la el, şi daţi-o celui având zece mine! Iar ei au zis:
Doamne, are zece mine. Eu vă zic: oricui, celui având, i se va da; dar
de la cel neavând, chiar şi ceea ce are, va fi luat. Iar pe duşmanii
aceştia ai mei, cei nevrându-mă rege peste ei; aduceţi-i aici şi
înjunghiaţi-i înaintea mea” – Luca 19:11-28, SCC.
Aceste două ilustrări sunt asemănătoare, în ambele ilustrări omul care le
încredinţează bunuri de preţ, este o persoană cu autoritate, în ilustrarea
cu talanţii el este un domn sau stăpân, iar în cea cu minele este un rege!
În ilustrarea cu talanţii (un talant 60 de mine, respectiv 36 de kg. de
argint), la fiecare îi dă un număr diferit de talanţi, „unuia i-a dat cinci
talanţi, iar altuia doi, iar altuia unu; fiecăruia după puterea lui”,
aceştia sunt darurile Spiritului date fiecăruia după capacitatea lor de a
servi Regatul. În schimb, în pilda cu minele (o mină are 600 grame), la
fiecare slujitor, Fiul omului, îi dă o mină, reprezentând darul vieţii etern
care este egal la toţi (Romani 6:23).
Robii la care le încredinţează avuţia sunt creştinii, ei trebuie să pună
avuţia primită în negoţ, pentru a spori averea Stăpânului. Astfel atât
darurile (talanţii) cât şi mina (viaţa veşnică), pot duce la o creştere mai
mare sau mai mică în funcţie de lucrarea fiecăruia.
32