Pildele Domnului Isus explicate

ucurăm; pentru că fratele acesta al tău era mort, şi trăieşte; şi era
pierdut, şi a fost găsit” – Luca 15:1-32, SCC.
Domnul Isus să trei parabole succesive, consemnate în Evanghelia după
Luca. În aceste trei ilustrări, este redat expresiv, voinţa Tatălui ceresc de
a nu pierde oamenii, ci de ai recupera, îndrepta, restabili în turmă (oaia
pierdută), respectiv în pungă (drahma pierdută), în familie (fiul pierdut).
Tatăl nu doreşte moartea păcătosului, ci întoarcerea Lui (Ezechiel
18:23; 33:11). Ba mai mult, El este Păstorul care lasă cele 99 de oi, ce
sunt ascultătoare, şi merge de caută oaia rătăcită. În Evanghelia după
Luca, chiar precizează că: „Şi găsind-o, o pune pe umerii lui,
bucurându-se. şi venind acasă, chemă împreună prietenii şi vecinii
lui, zicându-le: Bucuraţi-vă împreună cu mine; pentru că am găsit
oaia mea cea pierdută.”
Motivul pentru care Domnul Isus spune aceaste ilustrări, era pentru a
corecta optica iudeilor legalişti, despre care relatarea precizează:
„murmurau fariseii şi cărturarii, zicând: Acesta primeşte pe păcătoşi,
şi mănâncă împreună cu ei.”
Domnul Isus Îl manifestă corect pe Dumnezeu, fiindcă El nu-i repsinge
pe vameşi şi păcătoşi!
Apoi El predică corect pe Tatăl ceresc, ca fiind un Dumnezeu milos,
care doreşte restabilirea păcătosului, nu pierderea Lui. El nu s-a bucurat
când oaia s-a rătăcit, sau când moneda s-a pierdut, sau când fiul s-a
pierdut într-o viaţă de destrăbălare; ci, dimpotrivă s-a bucurat când ele
au fost recuperate!
Fiul cel mare reprezintă pe evreii care păzeau legea şi care nu au căzut
în păcate grave, dar aceştia aveau un păcat ascuns: dispreţul faţă de cei
căzuţi, lipsa lor de milă, pe care Domnul o corectează arătând că cei
drepţi nu trebuie să se supere sau să fie invidioşi pe dragostea tatălui
pentru cei căzuţi, deoarece tot ce are El este şi a lor, şi trebuie să înveţe
să se bucure împreună cu cerul când un păcătos se întoarce de la calea
lui cea rea.
Versetul cheie în Evanghelia după Matei este: „Tot aşa, nu este o
voinţă înaintea Tatălui vostru Cel ce este în ceruri, ca să piară unu
dintre micuţii aceştia”!
Iar în Evanghelia după Luca, este: „Vă zic: astfel va fi bucurie mai
mare în cer pentru un păcătos, căindu-se; decât pentru nouăzeci şi
nouă de drepţi, care nu au nevoie de căinţă”, şi: „pentru că fiul acesta
al meu, era mort, şi iarăşi trăieşte; era pierdut, şi a fost găsit”.
17