Apocalipsa=Comentariu

mulţi slujitori decât păstori văzuţi ca lideri? Au fost diaconii sau profeţii văzuţi ca lideri?) Este foarte clar că Pavel,
în I Cor. 14:34-35 şi I Tim. 2:9-15, afirmă că femeile nu ar trebui să preia conducerea într-o închinare publică! Dar
cum aplic acest verset astăzi? Nu vreau ca acea cultură a lui Pavel sau cultura mea să reducă la tăcere Cuvântul şi
voia lui Dumnezeu. Este posibil ca zilele lui Pavel că fi fost prea limitate, dar de asemenea este posibil ca zilele mele
să fie prea deschise. Mă simt atât de inconfortabil să spun că acele cuvinte şi învăţături ale lui Pavel sunt adevăruri
din secolul întâi, condiţionate şi situaţionale. Cine sunt eu să las ca mintea mea sau cultura mea să nege un autor
inspirat?!
Totuşi, ce să fac când există exemple biblice ale unor femei lideri (chiar în scrierile lui Pavel, comparaţi Rom. 16)? Un
bun exemplu al acestui lucru este în discuţia lui Pavel legat de închinarea publică în I Cor. 11-14. În 11:5 pare a permite
femeilor să predice şi să se roage în închinarea publică cu capul acoperit, totuşi în 14:34-35 el cere ca femeile să rămână în
tăcere! Pe atunci erau diaconiţe (comparaţi Rom. 16:1) şi prorociţe (comparaţi Fapte 21:9). Această divergenţă îmi oferă
libertatea să identific comentariile lui Pavel (legate de restricţiile pentru femei) ca fiind limitate la primul secol din Corint şi
Efes. În ambele biserici au existat probleme cu unele femei care îşi exercitau noua lor libertate (comparaţi Bruce Winter,
After Paul Left Corinth), ce ar fi putut cauza dificultăţi pentru biserică să-şi atingă societatea pentru Cristos. Această libertate
trebuia să fie limitată pentru ca Evanghelia să fie mult mai eficace.
Zilele mele sunt exact opuse vremurilor lui Pavel. În zilele mele Evanghelia poate fi limitată dacă femeilor antrenate şi
care se pronunţă nu li se permite să împărtăşească Evanghelia, nu sunt lăsate să conducă! Care este scopul ultim al închinării
publice? Nu este evanghelizarea şu ucenicia? Poate fi Dumnezeu onorat şi încântat de femeile lider? Biblia ca întreg este de
părere că „da”!
Vreau să cedez lui Pavel; teologia mea este în primul rând Paulină. Nu vreau să fiu prea influenţat sau manipulat de
feminismul modern! Totuşi, cred că biserica a fost înceată în a răspunde împotriva unor adevăruri biblice evidente, cum ar fi
sclavia, rasismul, bigotismul, şi sexismul. De asemenea a fost înceată în a răspunde adecvat abuzului femeii în lumea
modernă. Dumnezeu în Cristos a eliberat sclavii şi femeile. Nu îndrăznesc să permit un text cultural să încătuşeze.
Un ultim punct: ca interpret ştiu că biserica din Corint era foarte perturbată. Darurile carismatice erau preţuite şi etalate.
Femeile de asemenea poate au fost prinse în aşa ceva. Cred că biserica din Efes începea să fie afectată de învăţătorii falşi care
profitau pe seama femeilor şi le foloseau ca vorbitori surogat în bisericile de casă din Efes.
667)
C. Sugestii pentru lecturi suplimentare
How to Read the Bible For All Its Worth de Gordon Fee şi Doug Stuart (pp. 61-77)
Gospel and Spirit: Issues in New Testament Hermeneutisc de Gordon Fee
Hard Sayings of the Bible de Walter C. Kaiser, Peter H. Davids, F. F. Bruce, şi Manfred T. Branch (pp. 613-616; 665-
2:21 Mila şi răbdarea lui Dumnezeu l la fel şi dreptatea Lui sunt evidente în vv. 21-23 (comparaţi Rom. 2:5).
2:22 „o voi arunca pe un pat de boală” Această afirmaţie este plină de sarcasm legat de patul ei plin de adulter (învăţături
cu privire la imoralitate)
„mare necaz” Vezi Tematica Specială: Necazul la 2:9 şi primul mare timp de sfârşit la 7:14.
„dacă nu se pocăiesc de faptele ei” Aceasta este o afirmaţie CONDIŢIONATĂ, ce se referă la acţiunile viitoare potenţiale
având în ea un element de urgenţă.
2:23 „Şi îi voi omorî copii” Aici nu se referă la copii în sens literal, ci la adepţii ei (comparaţi 2:22; II Ioan v. 1).
90