Apocalipsa=Comentariu

Isus în scrierile lui Ioan (comparaţi Ioan 1:34,49; 5:25; 9:35; 10:36; 11:4,47; 19:7; 20:31; I Ioan 3:8; 4:15; 5:5,10,12,13,20).
A treia utilizare a termenului „fiu” este găsită în epistola către Evrei (comparaţi 1:2; 3:6; 5:8; 7:28) unde Isus este contrastat
cu un slujitor (adică, Moise, profeţii). El este un membru deplin al familiei împreună cu Tatăl.
TEMATICĂ SPECIALĂ: FIUL LUI DUMNEZEU
Acesta reprezintă unul din titlurile majore ale lui Isus din NT. Cu siguranţă are conotaţii divine. Acesta includea Isus ca
„Fiul” sau „Fiul Meu” şi Dumnezeu adresat cu „Tată.” Apare în NT de peste 124 de ori. Chiar şi auto-denumirea lui Isus
ca”Fiul Omului” are o conotaţie divină din Dan. 7:13-14.
În VT denumirea de „fiu” s-ar putea referi la patru grupe specifice.
1. îngeri (de obicei PLURALUL, comparaţi Gen. 6:2; Iov 1:6; 2:1)
2. Împăratul Israelului (comparaţi II Sam. 7:14; Ps. 2:7; 89:26-27)
3. .naţiunea Israelului ca întreg (comparaţi Exod 4:22-23; Deut. 14:1; Os. 11:1; Mal. 2:19).
4. judecătorii Izraeliţi (comparaţi Ps. 82:6)
Reprezintă a doua utilizare legată de Isus. În acest fel „fiul lui David” şi „fiul lui Dumnezeu” sunt legate de II Sam. 7;
Ps. 2 şi 89- În VT „fiul lui Dumnezeu” nu este folosit niciodată cu specificaţie la Mesia, cu excepţia împăratului escatologic
ca una din ”funcţiile unse” ale Israelului. Totuşi, în sulurile de la Marea Moartă titlul cu implicaţii Mesianice este comun
(vezi referinţe specifice în Dictionary of Jesus and the Gospel, p. 770). De asemenea „Fiul lui Dumnezeu” este un titlu
Mesianic în două lucrări inter-biblice apocaliptice (comparaţi II Ezdra 7:28; 13:32,37,52; 14:9 şi I Enoh 105:2).
Fundalul Nou Testamentar ca o referinţă la Isus este cel mai bine rezumată prin câteva categorii
1. Pre-existenţa Sa (comparaţi Ioan 1:1-18)
2. Naşterea Sa unică (din virgină) (comparaţi Mat. 1:23; Luca 1:31-35)
3. Botezul Său (comparaţi Mat. 3:17; Mar. 1:11; Lu. 3:22. Vocea lui Dumnezeu din cer uneşte regele măreţ din Ps
2 cu slujitorul care suferă din Is. 53.).
4. Ispitirile Lui satanice (comparaţi Mat. 4:1-11; Mar. 1:12,13; Luca 4:1-13. El e ispitit să se îndoiască de statutul
de fiu sau cel puţin să îndeplinească scopului Său prin diferite alte mijloace decât crucea).
5. Confirmările Sale prin mărturisitori inacceptabili
a. demoni (comparaţi Mar. 1:23-25; Luca 4:31-37,41; Mar. 3:11-12; 5:7)
b. necredincioşi (comparaţi Mat. 27:43; Mar. 14:61; Ioan 19:7)
6. Confirmările Sale prin discipoli Lui
a. Mat. 14:33; 16:16
b. Ioan 1:34,49; 6:69; 11:27
7. Confirmările proprii
a. Mat. 11:25-27
b. Ioan 10:36
8. Utilizarea de către El a metaforei familiale a lui Dumnezeu ca Tată
a. Utilizarea cuvântului „abba” pentru Dumnezeu
(1). Mar. 14:36
(2). 2)Rom. 8:15
(3). Gal. 4:6
b. Utilizarea periodică al termenului Tată (pat‘r) pentru a descrie relaţia Sa cu divinul
87