Apocalipsa=Comentariu

„ce tot ţinea să-l înveţe pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea fiilor lui Israel” Sugestia lui Balaam către Balac, regele
Moabului, a fost aceea de ai implica pe copii lui Israel în cultul fertil al închinării lui Baal (comparaţi 25:1-3). A exista o
continuă ispită culturală către practici de închinare sexuale în primul secol al păgânismului.
TEMATICĂ SPECIALĂ: ISRAEL (numele)
I. Înţelesul numelor este incert (BDB 975).
A. El Persistă
B. Lăsaţi-l pe El să persiste (JUSSIVE)
C. El Menţine
D. Lăsaţi-l pe El să Lupte
E. El se Luptă
F. Cel ce se luptă cu Dumnezeu (Gen. 32:28)
II. Utilizări în VT
A. Numele lui Iacob (hrăpăreţ, BDB 784, comparaţi 25:26) este schimbat după lupta cu personajul spiritual la râul
Iaboc (comparaţi Gen. 32:22-32; Exod 32:13). Adesea înţelesurile numelor din ebraică sunt jocuri de sunete, nu
etimologii (comparaţi 32:28). Israel devine numele lui (spre exemplu, Gen. 35:10).
B. A ajuns să fie folosit ca un nume colectiv pentru toate cele doisprezece triburi dinainte de Exod (spre exemplu,
Gen. 32:32; 49:16; Exod 1:7; 4:22; 28:11; Deut. 3:18; 10:6).
C. A ajuns să desemneze naţiunile formate din cele doisprezece triburi dinainte de exod (comparaţi Gen. 27:27;
Exod 4:22; 5:2) şi după exod (comparaţi Deut. 1:1; 18:6; 33_10).
D. După monarhia unită a lui Saul, David, şi Solomon triburile s-au împărţit sub Roboam (comparaţi I Împ. 12).
1. distincţia începe chiar înainte de împărţirea oficială (spre exemplu, II Sam. 3:10; 5:5; 20:1; 24:9; I Împ.
1:35; 4:20)
2. desemnează triburile din nord până la căderea Samariei în mâinile Asiriei în 722 Î. D. Cr. (comparaţi II
Împ. 17)
E. Utilizat pentru Iuda în unele locuri (spre exemplu, Is. 1; Mica 1:15-16).
F. După exilul din Asiria şi Babilon a devenit numele colectiv pentru toţi descendenţii a lui Iacob (spre exemplu,
Is. 17:7,9; Ier. 2:4; 50:17,19).
G. Utilizat de laici, in contrast cu preoţii (comparaţi I Cro. 9:2; Ez. 10:25; Nee. 11:3).
„să mănânce lucruri jertfite idolilor şi să comită acte de imoralitate” Aceste două păcate implicau practici de închinare
păgâne (comparaţi Num. 25:1-3 şi 31:16). Nu doar că erau mese păgâne unde mâncarea era jertfită idolilor (comparaţi I Cor.
8:1-13), dar adesea imoralitatea sexuală era ceva normal şi o practică de închinare aşteptată în adunările păgânie. Activitatea
sexuală umană a fost fost considerată ca un mijloc de păstrare a sănătăţii şi fertilităţi turmelor, culturilor, şi societăţii.
2:15 „De asemenea, ai pe unii care, în acelaşi mod, se ţin de învăţătura nicolaiţilor” Datorită asemănării învăţăturilor lui
Balaam, a nicolaiţilor (comparaţi 2:6), şi a Isabelei (comparaţi 2:20), toate trei se referă la practici păgâne, idolatre.
Credincioşii nu trebuie să revină, sau să se compromită cu culturile păgân.
2:16 „Prin urmare, pocăieşte-te” Vezi nota de la 2:5.
„altfel voi veni repede la tine, şi mă voi război împotriva lor cu sabia gurii Mele” Acesta este un IMPERATIV AORIST
ACTIV. Există un accent continuu cu privire la pocăinţă (comparaţi 2:5,16,22; 3:3,19). Venire se poate referi la judecata
temporală împotriva bisericii sau la a doua venire a lui Cristos pentru a judeca lumea. Este important că biserica ca întreg a
85