Apocalipsa=Comentariu

Deseori această expresie se referă la Isus ca Domn (comparaţi Filip. 2:11)
1. la mărturisirea credinţei cuiva în Isus la botez (comparaţi Rom. 10:9-13; Fapte 2:38; 8:12,16; 10:48; 19:5; 22:16; I
Cor. 1:13,15; Iac. 2:7)
2. la exorcizare (comparaţi mat. 7:22; Mar. 9:38; Lu. 9:49; 10:17; Fapte 19:13)
3. la o vindecare (comparaţi Fapte 3:6,16; 4:10; 9:34; Iac. 5:14)
4. la un act al slujirii (comparaţi mat. 10:42; 18:5; Lu. 9:48)
5. la disciplina bisericească (comparaţi mat. 18:15-20)
6. în timpul predicării neamurilor (comparaţi Lu. 24:47; Fapte 9:15; 15:17; Rom. 1:5)
7. în rugăciune (comparaţi Ioan 14:13-14; 15:2,16; 16:23; I Cor. 1:2)
8. ca modalitate de a se referi la creştinism (comparaţi Fapte 26:9; I Cor. 1:10; II Tim. 2:19; Iac. 2:7; I Pet. 4:14)
Indiferent de ceea ce facem ca proclamatori, slujitori, asistenţi, vindecători, exorcişti, etc. noi le facem pe toate prin
caracterul Său, în puterea Sa, în provizia Sa – în Numele Său!
„şi nu ai negat credinţa Mea” Această afirmaţie este un INDICATIV MIJLOCIU AORIST (deponent). În timpul acestor
secole de creştinism timpuriu, şi chiar şi în actualitate în unele societăţi, a existat o ispită mare de a-ţi salva proprietatea sau
viaţa şi să îţi negi credinţa în Cristos în timpul necazurilor psihice sau judiciare. Biserica s-a luptat tot timpul ca să afle în ce
mod ar putea să se ocupe de aceşti apostaţi.
TEMATICĂ SPECIALĂ: CREDINŢA (PISTIS, [SUBSTANTIV], PISTEUÆ, [VERB], PISTOS
[ADJECTIV])
A. Acesta este un termen foarte important în Biblie (comparaţi Ev. 11:1,6). Este subiectul predicării timpurii a lui Isus
(comparaţi Mar. 1:15). Există cel puţin două cerinţe noi ale legământului: pocăinţă şi credinţă (comparaţi 1:15;
Fapte 3:16,19; 20:21).
B. Etimologie
1. Termenul „credinţă” în VT însemna loialitate, fidelitate, sau vrednic de încredere şi era o descriere a naturii lui
Dumnezeu, nu a noastră.
2. A venit dintr-un termen ebraic (emun, emunah, BDB 53), ce însemna „a fi sigur sau stabil.” Credinţa salvatoare
este o siguranţă mentală (set de adevăruri), o trăire morală (un stil de viaţă), şi în primul rând o relaţionare
(primirea unei persoane) şi un devotament volitiv (o decizie) către acea persoană.
C. Utilizare Vechi Testamentară
Trebuie subliniat faptul că credinţa lui Avraam nu era într-un Mesia viitor, ci în promisiunea lui Dumnezeu că va
avea un copil sau un descendent (comparaţi Gen. 12:2; 15:2-5; 17:4-8; 18:14). Avraam a răspuns acestei promisiuni
încrezându-se în Dumnezeu. Totuşi el a mai avut îndoieli şi probleme cu privire la această promisiune, ce a avut nevoie
de treisprezece ani ca să se împlinească. Credinţa lui imperfectă, a fost totuşi acceptată de Dumnezeu. Dumnezeu este
dispus să lucreze cu fiinţe umane imperfecte ce Îi răspund Lui şi promisiunilor Lui cu credinţă, chiar şi dacă acea
credinţă este de dimensiunea unui bob de muştar (comparaţi Mat. 17:20).
D. Utilizări Nou Testamentare
Termenul „crezut” derivă din termenul grecesc (pisteuÇ), şi mai poate fi tradus prin „a crede,” „credinţă,” sau
„încredere.” Spre exemplu, substantivul nu apare în Evanghelia lui Ioan, dar verbul este folosit deseori. În Ioan 2:23-25
există o incertitudine cu privire la autenticitatea devotamentului mulţimii faţă de Isus ca şi Mesia. Alte exemple ale
acestei utilizări superficiale ale termenului „crede” sunt în Ioan 8:31-59 şi Fapte 8:13, 18.24. Credinţa adevărată biblică
83