Apocalipsa=Comentariu

B. Utilizarea lui Ioan
1. Ioan face o distincţie specifică între thlipsis şi org‘ sau thumos (mânie) în Apocalipsa. Thlipsis reprezintă ceea
ce le fac necredincioşii ucenicilor lui Isus iar org‘ şi thumos reprezintă ceea ce Dumnezeu le face celor
necredincioşi.
a. thlipsis – Apo. 1:9; 2:9-10,22; 7:14
b. org‘ – Apo. 6:16-17; 11:18; 16:19; 19:15
c. thumos – Apo. 12:12; 14:8,10,19; 15:1,7; 16:1; 18:3
2. Ioan de asemenea foloseşte termenul în Evanghelia sa pentru a reflecta problemele pe care credincioşii pe
întâmpină în fiecare generaţie – Ioan 16:33.
„(dar eşti bogată)” Creştinii nu pot să-şi cântărească importanţa faptului că sunt în Cristos prin standardele lumii.
NASB, NKJV „blasfemie”
NRSV, NJB „defăimare”
TEV „lucruri rele spune împotriva ta”
Acesta este literalmente termenul „blasfemie,” ce în VT avea conotaţia de „a insulta” şi era de obicei folosit în legătură
cu atacurile contra lui YAHWE (comparaţi Lev. 24:13-23). De două ori în VT termenul „binecuvântat” (barak) este folosit
cu sensul de blasfemie (comparaţi I Împ. 21:10-13). În contextul de faţă aceşti evrei religioşi susţin că Îl cunosc pe
Dumnezeu („ Îl binecuvântează pe Dumnezeu”), dar nu o fac (comparaţi Mat. 7:21-23).
„îşi spun evrei dar nu sunt evrei” O frază foarte similară este folosită în 3:9; acolo e evident că e vorba de nişte evrei rasiali
care susţin că sunt poporul lui Dumnezeu dar de fapt nu sunt (comparaţi Ioan 8:44; Rom. 2:28-29; Gal. 3:29; 6:16). Din Fapte
şi Galateni noi ştim că evrei au cauzat o mare opoziţie proclamării Evangheliei (comparaţi Fapte 13:50; 14:2,5,19; 17:5).
Apocalipsa 2:13 sugerează că acest verset se referă la cultul împăratului local numit Concilia care cerea creştinilor să
strige Cezar „Domn” şi să-i ardă tămâie odată pe an.
„o sinagogă a Satanei” Ioan a văzut lumea într-un contrast izbitor, Dumnezeu versus Satan. Satan (vezi Tematica Specială:
Satan la 12:3) este menţionat adesea în carte (comparaţi 2:9,13; 3:9; 12:9,10; 20:2,7). El îi calomniază pe credincioşi şi
energizează persecuţia lor. Acest conflict sau dualism pe tărâmul spiritual caracterizează literatura apocaliptică. Există o
bătălie pentru controlul inimilor şi a minţilor copiilor lui Adam.
2:10 „Nu te teme” Acesta este un IMPERATIV PREZENT PASIV (deponent) cu PARTICIPIU NEGATIV care adesea
însemna a opri o acţiune deja în proces de desfăşurare. Acestor biserici le era frică. Persecuţia era un semn al salvării lor şi al
binecuvântării lui Dumnezeu (comparaţi Mat.5:10-12).
„diavolul este pe cale de a arunca pe câţi-va din voi în închisoare” În spatele liderilor umani răi se ascunde o forţă
personală supranaturală malefică (comparaţi Ef. 6:10-12).
Termenul Satan este un titlu şi o descriere Vechi Testamentară. Sarcina lui era aceea de a oferi o alternativă răzvrătită,
egocentrică pentru omenire astfel acuzându-i când se puneau în slujba ispitei (comparaţi Ge. 3; Iov 12; Zah. 3). Există un
progres al răului în VT. Satan a fost creat ca un slujitor şi a progresat într-un duşman (comparaţi An Old Testament Theology
de A. B. Davidson p. 300-306).
Este cu siguranţă o presupunere ca limbajul figurativ din Isaia 14, care se referă direct la Împăratul arogant al
Babilonului, şi Ezechiel 28, care se referă direct la mândrul Împărat al Tirului, să indice în final spre căderea şi mândria lui
Satan. Limbajul din Eze. 28 este luat dintr-o descriere a Grădinii Edenului. Este dificil de acceptat o descriere a umană,
istorică, păgână, a unui împărat păgân în termeni angelici luaţi din Eden (comparaţi Gen. 3). Totuşi, Eze. Face acelaşi lucru
cu Împăratul Egiptului în capitolul 31. El este descris ca un copac imens din Grădina Eden.
79